Roger Waters – The Wall (Bucuresti 2013)

roger_waters_the_wall_2013A fost cel mai bun concert pe care l-am vazut vreodata! Spectacolul. Sunetul exceptional, surround-sound-ul – se auzeau avioane survoland de jur imprejur, bombe care cad, sunete care te infiorau si dadeau emotii care iti faceau pielea de gaina. Efectele, imaginile proiectate si povestile din spatele lor. Ideile originale si mesajele, mai ales mesajele transmise, pe care sper ca le-a inteles cat mai multa lume. Roger Waters este un geniu, un artist in adevaratul sens al cuvantului.

Libertatea ne este ingradita, suntem obligati sa ne conformam unor tipare de gandire, iar in capitalism este vorba doar de bani, corporatiilor si conducatorilor statelor ne mai pasandu-le de ceilalti, de societate, de natura. Omul este indemnat sa consume cat mai mult, pentru a spori profitul corporatiilor.

Un concert perfect, din toate punctele de vedere. Chiar si vremea a tinut cu noi, desi se anuntase ploaie, a fost senin si destul de cald.

Concertul a inceput cu rugamintea de a inchide telefoanele, pentru a fi atenti la spectacol si a nu strica efectele cu lumina, dar de la tribuna am vazut ca cel putin un sfert dintre spectatori au tinut telefoanele deschise pe tot parcursul spectacolului; urat din partea lor.

Scena a fost foarte mare, iar pe ecranul imens -zidul- erau proiectate animatii, poze, imagini de pe scena.

A fost un concert extraordinar, ce trebuie vazut si inteles, nu povestit; a meritat toti banii si l-as revedea.

O lume mai buna

Vizionati filmuletul pana la sfarsit; este foarte frumos si interesant. Apoi sa incercam fiecare in parte sa facem ceva pentru a schimba lumea in bine.

Renuntand la ura, la invidie, la nevoia de a ne simti superiori celorlalti in orice fel. Deschizand ochii si luand atitudine. Incetand sa mai credem ca noi nu putem schimba nimic, pentru ca putem!

De fiecare data cand facem ceva ce simtim ca ne aduce vibratii negative sa ne amintim ca ne dorim o lume mai buna, sa ne ascultam inima, sa ne gandim si la ceilalti. Pentru ca numai atunci cand ne va fi bine tuturor, ne va fi cu adevarat bine si fiecaruia dintree noi in parte.

Narcotice si literatura

In cartea “Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura“, Andrei Oisteanu vorbeste despre “modului in care s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pana la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pana la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pana la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pana la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale”.  Eu am citit-o si o recomand. O sa pun mai jos cateva fragmente, un rezumat, de pe alt site.

Un alt articol interesant este cel despre Mircea Eliade.

Ultima ‘reclama’ este la noul roman (care n-a aparut inca) al lui Andrei Ruse, “Dilar pentru o zi“; puteti citi niste parti pe aici. Mie mi-a placut, ma prinsesera fragmentele alea si intrasem oarecum in film, asa ca abia atept sa apara, ca s-o citesc in intregime. Tot acolo, pe site, mai e si un documentar. (update: l-am citit si este un roman foarte foarte bun, pe care il recomand)

Legat oarecum de asta, e filmuletul de mai jos (inceputul e putin mai plictisitor).

LSD

Am citit cartea asta a lui Hoffman, LSD-My Problem Child, si mi-a placut suficient de mult incat sa merite un post pe blogul meu. De LSD cred ca ati auzit toti si n-are rost sa va plictisesc prea rau cu introducerile.

Hoffman incepe prin a povesti o intamplare din copilarie, care i-a ramas vie in memorie. Intr-o dimineata, se plimba pe un drum forestier din Elvetia; copacii din padure erau proaspat inverziti, pasarelele cantau, iar razele soarelui de dimineata luminau placut. Dintr-o data, totul s-a transformat intr-un mod ciudat, a aparut intr-o lumina speciala. Brusc, in acea dimineata de primavara, padurea parca radia si el s-a simtit cuprins de o senzatie de fericire, siguranta si unitate. A ramas vrajit in mijlocul naturii, iar cand viziunea a inceput sa dispara, a fost cuprins de un sentiment de neliniste. Ceva atat de real si convingator se putea sfarsi atat de repede? In copilarie a experimentat mai multe astfel de momente in natura, iar aceste experiente l-au convins ca exista o realitate miraculoasa, ascunsa. Si-ar fi dorit sa-si descrie viziunile in poezii sau tablouri, dar stia ca nu are talent de artist, asa ca, in incercarea de a patrunde in esenta materiei, a devenit chimist si, intrigat de lumea palntelor inca din copilarie, a ales sa se specializeze in cercetarea plantelor medicinale. In cursul acestei cariere a fost dus la substante psihoactive, care provoaca halucinatii, ce in anumite conditii pot evoca viziuni similare experientelor spontane descrise mai sus. Cea mai importanta dintre aceste substante halucinogene a ajuns sa fie cunoscut sub numele de LSD. In incercarea sa de a sintetiza LSD-ul, Albert Hoffman a studiat intens LSA-ul, o substanta prezenta in semintele de zorele, un extract echivalent LSD-ului, dar nu la fel de puternic.

LSD-ul poate fi o experienta semnificativa, dar poate avea efecte catastrofale; de aceea nu trebuie confundat cu un drog de placere. In timp ce utilizarea LSD-ului in psihiatrie prezinta riscuri foarte mici, ingerarea acestei substante fara supraveghere medicala este periculoasa. In fazele maniacale sau hiperactive, sentimentul de invincibilitate poate duce la accidente grave. Subiectul se poate crede atotputernic, ceea ce il poate determina sa actioneze necugetat, sfarsind prin a-si face rau (cazurile sunt destul de rare, dar ele trebuie sa serveasca drept avertisment). In cazul in care in timpul administrarii LSD-ului apare o stare depresiva, un horror trip, viziunile inspaimantatoare, agonia mortii sau teama de a innebuni pot duce la o cadere psihica sau chiar la sinucidere.

In psihanaliza si psihoterapie, LSD-ul ajuta pacientii sa-si perceapa problemele la adevarata lor semnificatie. Acesta nu acopera conflictele interioare, ci le intensifica, le scoate in evidenta, devenind astfel mai usor de tratat; de aceea, LSD-ul este cea mai proasta modalitate de a trata o depresie. Experientele mistice provocate deliberat cu ajutorul LSD-ului implica anumite pericole care nu trebuie subestimate. Medicii trebuie sa tina seama de efectele specifice ale acestor substante si anume capacitatea lor de a influenta constiinta, esenta interioara a fiintei. De aceea, supravegherea medicala este necesara si recomandata.

LSD nu produce dependenta, nu apar tulburari la retragerea lui si nu au fost raportate prejudicii organice sau decese, ca o consecinta directa a intoxicatiei cu aceasta substanta. Un trip pe LSD nu dureaza mai mult de 12 ore, indiferent de numarul si marimea dozelor. Ingerarile repetate duc la toleranta, ceea ce inseamna ca dozele suplimentare sunt ineficiente. Persoana isi aminteste exact ceea ce experimenteaza.

Conteaza atat mediul exterior cat si starea mentala din acel moment a celui care ia LSD, atitudinea sa fata de drog, asteptarile sale; chiar si sentimentele inconstiente de fericire sau frica pot avea efect, deoarece LSD tinde sa intensifice starea psihica actuala. Un sentiment de fericire poate fi sporit la beatitudine, o depresie poate fi aprofunda pana la disperare. Frumusetea unei camere sau a unui loc in aer liber este perceputa mai intens, datorita faptului ca LSD-ul stimuleaza organele de simt. Persoanele prezente, aspectul lor, trasaturile lor, mediul acustic sunt la fel de semnificative si influenteaza experienta. Zgomotele inofensive pot ajunge chinuitoare, iar muzica frumoasa se poate dezvolta intr-o experienta euforica.

* “M-am plimbat mai departe prin oras prin piata. Nu am avut viziuni; am vazut si auzit tot ca de obicei, si, totusi, totul a fost, de asemenea, modificat intr-un mod de nedescris; “ziduri imperceptibil sticloase” peste tot. Fiecare pas pe care-l faceam devenea din ce in ce mai automat. Mi se parea ca pierd controlul asupra musculaturii mele faciale – am fost convins ca fata mea a devenit rigida, complet lipsita de expresie, goala, ca o masca. Singurul motiv pentru care am continuat sa merg a fost pentru ca mi-am amintit ca si cum “mai devreme” m-am deplasat in alta parte. Dar amintirile de dinainte, cu cat erau mai indepartate, erau mai nesigure. Imi amintesc ca mainile imi stateau oarecum in drum, asa ca le-am pus in buzunar, le-am lasat sa se legene, le-am tinut la spatele… ca pe niste obiecte greoaie, care trebuie tarate dupa noi si cu care nu stim ce sa facem. Am avut aceeasi reactie in ceea ce priveste intregul meu corp. Nu mai stiam de ce eram acolo si unde ar fi trebuit sa merg. Toate simturile necesare pentru a lua astfel de deciziile erau pierdute. Ele puteau fi reconstruite numai laborios, pe baza amintirilor din trecut. A fost nevoie de o lupta de acest fel pentru a parcurge scurta distanta dintre piata si casa mea. In niciun fel nu am avut sentimentul de a fi beat. Ce am experimentat a fost mai degraba o stingere mentala treptata. Acesta nu a fost deloc inspaimantatoare, dar imi pot imagina ca in cazul anumitor tulburari psihice are loc un proces similar: atata timp cat amintirea existentei individuale este inca prezenta, pacientul care s-a deconectat inca mai poate (intr-o anumita masura) sa-si gaseasca drumul in lume; mai tarziu, atunci cand amintirile dispar si, in final mor, el isi pierde complet aceasta capacitate. La scurt timp dupa ce am intrat in camera mea, imaginea sticloasa a disparut. M-am asezat jos, cu vedere spre fereastra si am fost fermecat: fereastra era larg deschis, perdelele erau diafane si un vant usor din exterior se juca cu aceste voaluri si cu siluetele plantelor cu frunze si ramificatii de pe pervazul din spatele, in lumina soarelui. Acest spectacol ma captiva. M-am “scufundat” in el, vedeam numai aceasta blanda si neincetata ondulare a umbrelor plantelor in soare si vant. Stiam ce era, dar cautam un nume pentru aceasta, o formula, cuvantul “magic” pe care deja il stiam si il aveam: Totentanz – dansul mortii. Asta era ceea ce vantul si lumina imi afisau pe acest ecran diafan. A fost infricosator? Mi-a fost frica? Poate, la prima vedere. Dar apoi o mare veselie m-a cuprins; am auzit muzica tacerii si chiar si sufletul meu dansa cu umbrele in fluieratul vantului. Da, intelesesem: aceasta este perdeaua si tocmai aceste draperii sunt secretul. Prin urmare, de ce sa fie rupt? El, care lacrimeaza doar pentru sine. Pentru ca acolo, in spatele cortinei, este nimic.”

National Geographic – Documentar despre LSD

Zaharul, dopamina si dependenta

Cercetatorii de la Universitatea Princeton, care au studiat modul in care creierul controleaza pofta de dulciuri, sustin ca zaharul creeaza dependenta, pentru ca actioneaza la nivelul creierului la fel ca drogurile. Studiul coordonat de profesorul Bart Hoebel de la Departamentul de psihologie si neurostiinte din cadrul Universitatii Princeton, New Jersey arata ca zaharul provoaca dependenta si probleme comportamentale similare celor produse de alcool, tutun sau droguri.

Autorii studiului le-au dat soarecilor apa, apa cu zahar si alcool si au observat ca majoritatea au fost atrasi de apa indulcita, din care au inceput sa bea cantitati tot mai mari. Dupa sase saptamani nu au mai primit apa cu zahar, iar animalele au inceput sa bea alcool, pentru a compensa astfel lipsa zaharului. Astfel cercetatorii au ajuns la concluzia ca zaharul provoaca reactii neurochimice si tulburari de comportament. Aceste modificari cerebrale sunt asemanatoare celor produse de consumul de droguri sau de tutun. “Pana acum se credea ca este vorba despre dependenta psihologica. Studiul nostru a aratat ca zaharul produce modificări la nivelul creierului”, a declarat profesorul Bart Hoebel.

In aparitia adictiei este implicata o substanta din creier numita dopamina. Substantele susceptibile de a provoca dependenta cresc concentratia extracelulara de dopamina din regiunile limbice, inclusiv la nivelul nucleus accumbens. Consumul drogului determina cresterea secretiei de dopamina, care sustine motivatia pentru consumul de droguri; apare reflexul conditionat, anterior aparitiei unui obicei. In plus, consumul repetat de droguri si suprasecretia de dopamina duc progresiv la aparitia unor modificari plastice moleculare si morfologice in structurile limbice regularizate, printre altele, chiar de catre dopamina. Studiul a aratat la consumatorii cronici de droguri o scadere a activitatii receptorilor dopaminergici D2, suspectati a contribui la un anume grad de desensibilizare la drog si, in final, la pierderea proprietatii motivationale a altor stimuli decat drogul respectiv. Asa s-ar putea explica pierderea interesului pentru stimulii naturali din mediu, aparut la un pacient drogat. Consumul drogului este un mijloc de a-si mobiliza sistemul motivational pentru inducerea starii de bine.

Consumul excesiv de zahar determina cresterea nivelului de dopamina. Dupa o luna in care zaharul este consumat zilnic, structura creierului se modifica, adap­tan­du-se cresterii progresive de dopamina. Creierului incepe sa-i placa dulcele si se­creta mai multi receptori ai dopaminei.

Un alt experiment a fost realizat de cercetatorii britanici, care au testat presupozitia potrivit careia alternarea nivelului de dopamina din creier afecteaza procesul analitic de luare a deciziilor. Celor 61 de participanti la studiu li s-au propus 80 de destinatii de vacanta, de la Grecia la Thailanda, si li s-a cerut sa acorde un punctaj al atractivitatii, pe o scala de la unu la sase. Prima data, subiectilor li s-a dat zahar si li s-a cerut sa se imagineze in respectivele destinatii. A doua oara, acestora li s-a administrat un medicament L-Dopa, folosit in general in tratamentul persoanelor cu maladia Parkinson pentru a creste concentratia de dopamina din creier. S-a constatat ca aceia cu un nivel ridicat al substantei au avut asteptari mai mari cand au acordat puncte destinatiilor de vacanta si au ales in consecinta. Studiul a confirmat ca dopamina are un rol important in proiectarea placerii asociate cu diferite momente viitoare. De exemplu, in procesul de luare a deciziilor importante, cand sunt luate in considerare mai multe optiuni, dopamina are un rol important, pentru ca semnalizeaza placerile asociate cu anumite evenimente posibile in viitor, iar in functie de aceste semnale se fac anumite alegeri.

Studii facute pe cobai au aratat ca masculii elibereaza mai multa dopamina decat femelele in urma unor injectii cu amfetamina, indicand ca dopamina poate avea un rol important in a explica de ce barbatii devin dependenti de ea mai usor decat femeile. Neuroendocrinologul Gary Wand si colegii sai de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, a decis sa testeze daca acest lucru are loc si in cazul oamenilor. Ei au recrutat 28 de barbati si 15 femei, care nu au luat droguri si erau normali psihologic. Mai intai, au determinat care este nivelul de receptori de dopamina in creiere – ei au constatat ca nu exista nici o diferenta intre barbati si femei din acest punct de vedere. Apoi, subiectilor li s-a administrat drogul. Dupa ce au fost injectati cu o doza de amfetamina comparabila cu cea folosita in mod uzual in mod ilicit, barbatii au avut o crestere a nivelurilor de dopamina mai mare decat a femeilor in trei din partru regiuni ale striatum-ului cerebral. In functie de regiune, nivelul mediu de dopamina eliberat a fost de cu 50% pana la 300% mai mare decat al femeilor. De asemenea, intr-un chestionar ulterior, barbatii au cotat efectele pozitive simtite in mai mare masura decat femeile. Aceste rezultate nu numai ca explica de ce dependenta de amfetamina afecteaza pe barbati in mai mare masura decat pe femei, insa s-ar putea sa explice si diferentele dintre sexe in cazul unor boli asociate cu dopamina. Acestea includ Parkinson, sindromul Tourette si schizofrenia. Toate acestea afecteaza barbatii intr-o proportie mai mare decat pe femei, iar aceasta diferenta ar putea sa fie explicata de diferenta intre gradul de dopamina eliberata. Cercetatorii spun ca acest lucru ar putea conduce la tratamente diferite pentru barbati si femei ale aceleasi boli neurologice.

Cafea, halucinatii si memorie

Cercetatorii britanici recomanda oamenilor sa consume  cel mult 200 de mg de cafea pe zi. Persoanele care beau prea multa cafea zilnic prezinta un risc crescut de a avea halucinatii, sustin cercetatorii de la Universitatea Durham din Marea Britanie. Pericolul creste odata cu numarul cestilor consumate, din cauza nivelului ridicat de cofeina din sange. Oamenii de stiinta spun ca nivelul ridicat de cofeina din sange ii determina pe oameni sa auda voci sau sa vada anumite lucruri care nu au nici o legatura cu realitatea. “Subiectii nostri au avut halucinatii, viziuni si chiar ajungeau sa auda voci”, sustine specialistul Simon Jones de la Universitatea Durham, coordonator al studiului.

Cercetarea s-a efectuat pe un esantion de 219 voluntari care au fost pusi sa completeze un chestionar despre consumul de cafea, ceai sau bauturi energizante. In acelasi timp, subiectii au trebuit sa precizeze daca au auzit sau vazut de-a lungul vietii lucruri pe care nu si le-au putut explica. Rezultatele studiului au aratat ca persoanele care erau dependente de cafea, iar consumul acesteia era inlocuit de cele mai multe ori cu alte produse de baut care nu contineau cofeina, au avut halucinatii cel putin o data pana la efectuarea acestei cercetari. Specialistii atrag atentia ca riscul aparitiei halucinatiilor este mai mare cu cat oamenii consuma si bauturi energizate sau sucuri care contin cofeina, pe langa cafea.

In DSM IV, uzul excesiv de  cafeina se asociaza cu tulburarile afective, de comportament alimentar, psihotice, de somn si in legatura cu o substanta. Din aceasta cauza indivizii cu tulburari anxioase e posibil sa evite aceasta substanta. In cazul consumului a mai mult de 1g/zi, simptomele includ fasciculatia musculara, devierea cursului gandirii si vorbirii, tahicardie sau aritmii cardiace, perioade de infatigabilitate si agitatia psohomotorie. Episoadele maniacale, panica, anxietatea generalizata, intoxicatia cu amfetamina, abstinenta de sedative, hipnotice sau anxiolitice ori abstinenta de nicotina, tulburarile de somn si efectele secundare induse de medicamente pot cauza un tablou clinic similar cu cel al intoxicatiei cu cafeina.

Un studiul efectuat la Universitatea Florida Sud, de profesorul Gary Arendash si colaboratorii a demonstrat ca administrarea cafeinei la soareci cu sindromul Alzheimer induce revenirea “pacientilor”  la normal sau la o stare mult imbunatatita.  Acest studiu s-a efectuat pe soareci batrani care deja prezentau pierderi vizibile de memorie. Administrarea de cafeina (echivalentul a 500 mg zilnic pentru un om) in apa de baut a demonstrat clar imbunatatirea memoriei, in comparatie cu soarecii din grupul de control martor (carora nu li s-a administrat cafeina). Cofeina nu are ca efect doar atenuarea simptomelor bolii. Analizele arata ca in creiereul soarecilor tratati cu cafeina se observa reducerea cu 50% a nivelului proteinei beta-amyloid.  Este cunoscut ca aceasta proteina pentru producerea asa numitelor “placi senile” in masa de neuroni din creier este astfel responsabila pentru pierderea memoriei.

E ciudata senzatia pe care o ai cand bei ness concentrat, energia aceea mai mult interna. Mainile incep sa tremure putin si nu poti sta locului, dar nici nu faci mai mult decat sa te agiti aiurea.

Influenta tulburarilor mintale

Boala psihica are de multe ori efecte devastatoare asupra persoanei, dar ea poate coexista cu o personalitate exceptionala, cu talentul, creativitatea si o limpezime si patrundere psihologica extraordinare. Sunt numerosi oameni faimosi care de-a lungul istoriei, diagnosticati cu o boala psihica, fara contributia carora societatea ar fi fost in prezent privata de progrese semnificative. Compozitori, matematicieni, conducatori de state, scriitori, actori, dramaturgi, oameni de stiinta cu boli psihice au adus contributii semnificative si au influentat lumea in care traim in prezent. Bolile lor au fost intr-adevar la fel de impovaratoare ca ale persoanelor obisnuite, insa modul cum ei au reusit sa le infrunte, realizand in acelasi timp capodopere, teorii inovatoare sau miscari politice importante, este o dovada a faptului ca boala mintala nu trebuie privita ca pe o experienta care reduce din valoarea fiintei umane.

Un studiul realizat recent de un cercetator scotian, Michael Fitzgerald, care a comparat trasaturile de caracter a aproximativ 1600 de persoane cu autism cu bibliografii ale unor oameni celebri, a scos la iveala faptul ca se regasesc trasaturi de autism la oameni faimosi precum: Isaac Newton, Albert Enstein, George Orwell, Wolfgang Amadeus Mozart, Hans Christian Andersen sau filosoful german Immanuel Kant.

Charles Dickens (7 februarie 1812- 9 iunie 1870), unul dintre cei mari autori englezi, a suferit de depresie. Reprezentant al epocii victoriene, este apreciat pentru bogatia scrierilor sale, pentru tipologiile de personaje memorabile care se regasesc in opera sa, precum si pentru subtilitatea cu care a satirizat moravurile societatii vremurilor sale.

Vincent van Gogh (30 martie 1853- 29 iulie 1890), artist olandez si reprezentant al curentului post-impresionism, este considerat astazi unul dintre cei mai importanti pictori din istoria artei. A suferit de tulburare bipolara; starea sa psihica a fost puternic influentata de ritmul infernal de munca pe care si-l impusese, de mancarea proasta, precum si de dependenta de tutun, cafea si alcool. Pictorul era consumator de absint, bautura cu efecte excitante la nivelul creierului, ceea ce inseamna un nivel ridicat al serotoninei, specific episodului maniacal. De asemenea, el suferea de insomnie, ritmul nocturn putand fi un factor declansator al psihozei maniaco-depresive. Starea sa psihica poate fi dedusa si din multitudinea de scrisori adresate fratelui sau. Se pare ca pictorul mai suferea si de epilepsie si glaucom. Actul de automutilare a lui Van Gogh, prin care si-a taiat lobul urechii stangi, este urmarea unui episod psihotic, intr-o perioada de turbulenta dintre manie si depresie. Desi exista mai multe variante cu privire la automutilarea sa, cea mai intemeiata ramane aceea cum ca este o consecinta a tulburarii bipolare. Vincent sufera de o tristete grea, nemotivata, avand uneori un sentiment de gol si de oboseala a ratiunii. In 1890 moare in bratele fratelui sau, ultimile sale cuvinte fiind “Tristetea nu va disparea niciodata“. Suicidul, cel mai probabil produs in timpul episodului depresiv al tulburarii bipolare, a marcat sfarsitul unei indelungate lupte cu suferinta psihica, cu depresia, care i-au afectat viata personala si sociala. Impredictibilitatea sa si starile sale emotionale violente l-au condus catre singuratate si izolare, privandu-l de dobandirea recunoasterii si succesului in timpul vietii. Inca de la inceputul carierei, acesta afirma ca doreste sa exprime nu melancolia sentimentala, ci o tristete profunda, astfel incat oamenii sa spuna despre lucrarile sale ca le simt profund si aproape. Van Gogh a realizat aproximativ 900 de lucrari de pictura si 1100 desene doar intr-un deceniu. Considerat a fi un pionier al curentului expresionist, a avut o influenta covarsitoare asupra artei inceputului de secol XX, cand majoritatea pictorilor au fost marcati de opera si personalitatea sa. Tabloul Biserica din Auvers este una dintre ultimele lucrari ale lui Van Gogh, fiind realizat cu doua luni inaintea mortii sale; lucrarea reflecta nelinistile si pasiunile care-i rascoleau sufletul.

Vaslav Nijinski (12 martie 1889- 8 aprilie 1950), balerin si coregraf polonez, este considerat a fi unul dintre cei mai talentati dansatori de-a lungul timpului, celebru pentru maiestria si profunzimea reprezentarilor sale scenice. Putea executa „en pointe”, o abilitate rara in randul barbatilor la acea vreme. In anul 1919 este diagnosticat cu schizofrenie si are o cadere nervoasa, ceea ce-l va determina sa-si incheie cariera. Se retrage impreuna cu sotia sa in Suedia, unde este tratat de catre psihiatrul Eugene Bleuer.

Robert Schumann (8 iunie 1810- 29 iulie 1856) este un compozitor german, reprezentant al curentului romantic. Opera sa este apreciata in lumea intreaga pentru lucrarile de dimensiune redusa, in special pentru miniaturile muzicale pe care le-a compus. La varsta de 44 de ani incepe sa sufere de tulburare bipolara si este obsedat pe zi ce trece de ideea „ca ar putea deveni nebun”. In urma unei tentative de suicid este internat in azilul din Endenich, de unde nu va mai iesi niciodata. Retras intr-o lume imaginara a muzicii si a fantomelor, inceteaza sa mai compuna; in 1856 decedeaza, lasand in urma sa o opera gigantesca.

John Forbes Nash (n. 13 iunie 1928) economist si matematician american, care s-a dedicat in special teoriei jocurilor si geometriei diferentiale. In 1958, la inceputul unei cariere promitatoare de matematician, John Nash a inceput sa resimta simptomele schizofreniei. Respins de catre colegii de breasla timp de cativa ani, devine castigator al Premiului Nobel in economie in anul 1994, alaturi de Reinhard Selten si John Harsanyi, pentru progresele inregistrate in domeniul teoriei jocului. Dupa ani indelungati de efort in lupta cu schizofrenia, John Nash a afirmat ca in timpul episoadelor in care boala se manifesta, el traia in alta lume, „respira” un alt aer decat cel al oamenilor obisnuiti si era capabil de foarte multa orginalitate. Supranumit Phantom of the fine hall de catre studentii sai de la Princeton,unde preda matematica, John Nash a dus o lupta continua cu necrutatoarea boala care pusese stapanire pe viata sa, urmand timp de 9 ani o terapie de soc foarte stricta. John Nash este cunoscut in intreaga lume pentru lucrarea sa de 30 de pagini, scrisa pe cand avea doar 21 de ani, lucrare in care expunea, pentru prima oare in istoria economiei, o solutie viabila in cazul jocurilor strategice necooperative, solutie care de atunci apurat denumirea de echilibrul lui Nash. Insa ceea ce este uimitor in viata acestui geniu este incrancenarea cu care a luptat impotriva uneia dintre cele mai feroce maladii ale secolului, reusind sa o invinga si sa-si recapete, incet-incet, reputatia si recunoasterea academica, incununate de succes in 1994 odata cu primirea premiului Nobel pentru economie. Povestea vietii si a bolii sale a facut subiectul unui film laureat cu 4 premii Oscar, “A Beautiful Mind”. In autobiografia sa, cu lungi pasaje prezente si in film, John Nash scria: “In prezent, cred ca reusesc sa gandesc rational, in stilul caracteristic unui om de stiinta. Si totusi, nu vad in asta un motiv de bucurie la fel de mare ca acela provocat de recuperarea fizica a unui bolnav. Un singur aspect cred ca este de ajuns pentru a umbri aceasta fericire: rationalitatea impune niste limite asupra gandirii unui om si asupra conceptului pe care il are in ceea ce priveste relatia sa cu Universul”.

Tehnici de interogatoriu si metode de tortura

“Primele zile erau zile-soc standard, un amestec de tratament dezumanizant, tortura psihica si abuz fizic. Acest tratament era menit sa te inmoaie, golindu-te de orice urma de autorespect si sa te pregateasca pentru ceea ce avea sa urmeze. Pe urma erai lasat singur ca sa meditezi, numai ca, daca la inceput solitudinea era binevenita, ea se transforma curand intr-o izolare innebunitoare. Apoi, cand ardeai de nerabdare sa auzi si sa vezi o alta fiinta omeneasca, ti se programau interviuri, in care interlocutorii se purtau frumos cu tine conditionat, iar tie incepea sa-ti placa, fiindca te lasau sa traiesti. Incepeai sa vorbesti, sa-ti placa societatea lor, iar cand nu mai aveai nimic de desertat din sac, erai fie trimis intr-un lagar cu regim de puscarie, fie impuscat.”

Tortura are trei dimensiuni: psihica, psihologica şi sociala.

Tortura fizica poate fi:

  • Tortura fizica ce cauzeaza dureri insuportabile: batai, falanga (batai severe la talpile picioarelor, suspendarea de brate sau picioare, expunerea la frig/caldura etc.)
  • Tortura fizica ce cauzeaza frica si moarte imediata (socuri electrice, sufocari/asfixieri, simularea executiei)
  • Tortura fizica ce duce la epuizare totala (gimnastica o perioada indelungata, munca fortata)
  • Tortura fizica ce cauzeaza desfigurare, mutilari si dizabilitati permanente.

Tortura mentala poate fi:

  • Tehnici de deprivare (deprivare de anumiti stimul precum lumina, sunet, legare la ochi, inchidere intr-o camera incuiata; deprivare de anumite perceptii pentru a dezorienta si confuza – transferuri frecvente de la un loc la altul, frecvente deranjari ale somnului, lipsa mijloacelor de comunicare; deprivare de ordin social – interzicerea vizitelor, a indeplinirii ritalurilor religioase; deprivari care au ca scop insingurarea victimei; deprivarea de nevoile de baza – deprivari de mancare, apa, haine etc.)
  • Tehnici de coercitie
  • Amenintari si umilinte
  • Tehnici de comunicare (expunere la o varietate de comunicari false,contradictorii si confuze, precum: informarea gresita, psihologia inversa etc.)
  • Tehnici medicamentoase

Judecatorii europeni medievali si cei care reprezentau legea in acea perioada erau neegalati in ingeniozitate atunci cand era vorba de crearea dispozitivelor de tortura.

Trasul pe roata. Pentru trasul pe roata victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele larg desfacute si bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor sau picioarelor erau trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei presandu-le cu o imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mainilor si picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata in jurul rotii si lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei. Cei care supravietuiau supliciului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp in care insectele si pasarile se hraneau in voie din trupul acestora. In general, condamnatii erau expusi in piete publice sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea si sa le evite exemplul.

Ghetele. O alta solutie ingenioasa a judecatorilor medievali, folosita in lupta cu fortele demonice ale raului, o constituia dispozitivul numit simbolic “ghetele”. Picioarele victimei, imobilizata in prealabil, erau plasate intre doua scanduri care, la randul lor, erau legate intre ele cu mai multe corzi bine stranse. Intre aceste corzi, acuzatorii fixau mai multe pene de lemn pe care le loveau sistematic cu un ciocan. Cu fiecare lovitura, mici parti din tibiile celui torturat se sfaramau, lasand oasele victimei sa iasa la iveala. Judecatorii puteau folosi pana la 20 de astfel de pene, care difereau ca marime, in functie de acuzele aduse vinovatului. Cazurile in care victima supravietuia pana la finalul procesului erau extrem de rare, iar durata de viata a acesteia nu era mai mare de cateva zile datorita blocarii arterelor cu resturi de os si maduva osoasa. De-a lungul istoriei, “ghetele” au cunoscut o larga raspandire capatand forme diferite in functie de locatia in care erau folosite. Celebre au ramas “ghetele spaniole”, confectionate din metal, si care erau presate cu ciocanul in timp ce picioarele acuzatului se aflau inauntru. O forma a acestor ghete se regasea acum un mileniu si in insulele britanice, diferenta fiind ca acestea erau din fier si nu erau folosite pentru presare membrelor inferioare ale condamnatilor ci pentru fierberea acestora in apa sau ulei.

Taurul Sicilian a fost inventat in Grecia antica si consta intr-un taur facut din metal care avea o portita in partea laterala. Era folosit atat ca instrument de tortura cat si ca metoda de executie. Condamnatii erau bagati inauntrul constructiei de metal, care era ulterior plasata deasupra unui foc. Metalul se incingea iar persoana dinauntru era efectiv prajita.

Scaunul de interogare. Sinistra metoda de tortura a cunoscut celebritatea in Europa medievala, atunci cand era folosita, in special, impotriva femeilor acuzate de vrajitorie sau de adulter. Scaunul metalic pe care erau imobilizati acuzatii era prevazut cu sute de ace menite sa strapunga pielea fara a produce, insa, rani letale. Ca si cum nu era suficient, sub acesta se aprindea focul, foc ce era mentinut pana cand scaunul devenea incandescent. Putinele victime care supravietuiau acestui supliciu sufereau traume ireversibile care, de cele mai multe ori, duceau la moartea celui torturat in maxim doi ani. O metoda asemanatoare era Fecioara de fier. Cusca de metal, care avea forma unei fecioare, era dotata pe interior cu un sistem complicat de ace care, odata usa inchisa, patrundeau in corpul celui condamnat. Acuzatul putea agoniza chiar si doua zile pana isi gasea sfarsitul.

Tortura alba (torture propre) sau tortura curata este o metoda de tortura care nu lasa urme de leziuni corporale. In schimb aceasta metoda recurge la o tortură psihica, care are urmari mult mai grave, distrugand victima din punct de vedere psihic.

Se vorbeste despre existenta unui manual ce se ocupa exclusiv de tehnici de interogatoriu. Acesta contine un capitol întreg dedicat tehnicilor de constrangere. Recomanda arestarea suspectului facuta foarte devreme dimineata si prin surprindere,acoperirea ochilor si tinerea in arest, dezbracat. Suspectul trebuie tinut izolat si trebuie sa i se interzica desfasurarea activitatilor de rutina, cum ar fi mancatul si dormitul. Camerele de interogare nu trebuie sa aiba ferestre, sa fie insonorizate, obscure si fara mijloace de avertizare catre exterior. Conform manualului, amenintarea este mai eficienta decit insasi tortura. Astfel victima este incitata sa-i frica pentru ceea ce i se poate intimpla. Astfel se poate diminua rezistenta suspectului, inducandu-i-se ideea unei forte exterioare net superioare. Aceste tehnici includ: constringerea prelungita, efortul prelungit, mentinerea in celule cu caldura sau frig extreme, cu umiditate, privarea de alimente si somn, intreruperea inopinanta a activitatilor de rutina, izolarea, amenintarea cu lezarea fizica, privarea de stimulii senzoriali, hipnoza si folosirea drogurilor sau a efectului placebo. De asemenea, contine referiri clare la utilizarea descarcarilor electrice (electro-socuri), drept metodă de interogatoriu.

O noua metoda de tortura, folosita pentru a-i face pe suspecti sa vorbeasca este muzica la volum maxim. Noua tactica a devenit una comuna; aceasta practica a fost aprobata “pentru a crea teama, dezorientare si a prelungi socul capturarii”. Un anchetator se lauda ca a avut nevoie de doar patru zile pentru a face un detinut sa marturiseasca, alternand 16 ore de muzica si lumina cu patru ore de liniste si intuneric.

Toate victimele torturii sufera psihic, fizic, dar si social. De aceea este important sa se ofere tratament care sa acopere toate aceste laturi. Tratamenul care se concentreaza ‘doar pe o latura’ este ineficient. Formele de tratament, fizic, psihic si social trebuie oferite concomitent.

2012 – Apocalypse Please

Exista mai multe teorii in ceea ce priveste anul 2012 – apocalipsa, schimbare majora, trecerea intr-o alta dimensiune, inceputul unei noi lumi, a unei noi ere… Uneori as vrea ca macar una din teorii sa fie adevarata si sa aiba loc ceva semnificativ.

Povestile astea sunt bune pentru cei care scot bani de pe urma lor; fac filmulete, scriu carti si apar prin emisiuni in care discuta iar si iar aceleasi lucruri, intorcandu-le pe toate fetele. Subiect de dicutie aprinsa timp de o jumatate de ora, la un pahar de ceva,  si apoi uitat. Dar nu mai e mult si o sa vedem daca/ce se va intampla.

Ceva foarte important din punct de vedere astronomic si spiritual se va intampla pe 21 decembrie 2012. Timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat.

Intr-un raport al Pentagonului se arata ca pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima care vor devasta planeta si vor duce la anarhie. Schimbarile vor avea efecte asupra ADN-ului, care va fi imbunatatit si vom reusi sa depasim tehnologia.

Prima teorie e legata de Calendarul Mayas, considerat a fi cel mai exact si mai bine calculat calendar din lume, care se incheie cu data de 21.12.2012. Precizeaza ca in aceasta zi, Soarele se va alinia cu stelele din centrul galaxiei noastre; lumina si umbra il vor proiecta pe Sarpele cu pene coborand pe treptele piramidei Chichen Itza. Odata cu revenirea pe pamant a lui Quetzalcoatl, sarpele inaripat – zeul suprem in mitologia azteca, lumea noastra va sfarsi prin foc, iar pantecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou Soare, numit de mayasi Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca. In plus, pe peretele de langa camerele faraonului din Marea Piramida din Egipt exista o referinta clara la anul 2011.

O alta teorie se refera la timp, care isi mareste ritmul in mod asimptotic  spre o apropiata data limita: 21 decembrie 2012,  iar dupa aceasta data, totul dispare in neant. Rezonanta Schumann este demonstrata matematic de fizicianul german Winfried Otto Shumann (1988 – 1974) in anul 1952. Numita simplu Pulsul Terrei, aceasta rezonanta se produce in spectrul frecventelor radio extrem scurte, datorita descarcarilor luminoase care au loc in cavitatea atmosferica dintre suprafata Terrei si ionosfera. Pulsul Terrei a fost de 7,83 cicli/secunda (constanta  folosita in domeniul militar) dar, din 1980 se modifica, acum fiind de 12 cicli. Se speculeaza cu ideea ca datorita acestui fenomen, ziua are acum de fapt doar 16 ore, nu 24. Dar determinarile experimentale infirma modificari ale frecventelor de rezonanta  Schumann in sensul unei cresteri continue ce poate fi pusa in evidenta.

Alte informatii despre anul 2012 sunt legate de controversatul Proiect Montauk care continuă straniul proiect Philadelphia din 1943 al lui Albert Einstein. Descrierile lor se opresc la acelaşi an 2012 despre care spun ca este “ca un zid abrupt” de netrecut, de nepatruns, de neperceput de noi acum. Originile Proiectului Montauk dateaza inca din 1943 cand se cercetau metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge. Si cum Eldridge se afla in rada santierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de nava au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era sa faca nava invizibila pentru radar, dar pe langa acest deziderat, s-a mai obtinut si un alt efect la care nimeni nu s-a asteptat. Nava a devenit invizibila ochiului liber si a disparut pur si simplu din continuumul spatio-temporal. De-a lungul anilor, cercetatorii de la Montauk s-au adancit în perfectionarea tehnicilor de control mental si au continuat explorarea potentialului uman. Dezvoltand capacitati psihice in personalul folosit, s-a ajuns in momentul in care gandurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel ca iluziile mentale puteau fi manifestate atat subiectiv cat si obiectiv. Aceasta includea crearea virtuala a materiei. Odata cu descoperirea faptului ca o fiinta umana putea crea materie prin simpla gandire, a aparut ideea de a distorsiona timpul. Dupa ani de cercetari empirice, au fost deschise astfel porti ale timpului în care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel sa redeschida un vortex temporal inapoi, în 1943, cand se realizase Experimentul Philadelphia.

Alta teorie a pornit de la experimentul din Geneva. Scepticii experimentului CERN cu acceleratorul de particule spun ca gaura neagra care ar aparea in urma esuarii experimentului, in 4 ani, adica in 2012, ar fi atat de puternica incat ar inghiti Pamantul. Un citat al lui Nostradamus, un renumit profet, pare sa le dea dreptate: ”Fugiti, fugiti din Geneva cu totii. Saturn se va transforma din auriu in cenusiu. Raza contra-pozitiva o sa va extermine pe toti. Inainte de aceasta vor fi semne pe cer.”

Inca din anul 1961, astronomii au descoperit, prin informatiile oferite de sateliti, o zona cosmica care parea a fi o nebuloasa neobisnuita. Prin fenomenul de nebuloasa se intelege un foarte mare nor cosmic de gaz sau praf. Aceasta nebuloasa avea proprietati neobisnuite si a fost denumita Nebuloasa Aurie, iar ulterior Centura Fotonica. Centura Fotonica este o imensa regiune din spatiu, care radiaza o intensa radiatie electromegnetica, atat in spectrul vizibil cat si in cel al luminii invizibile de inalta frecventa, chiar incluzand spectrul razelor X. In urmatorii 10 ani, Terra si vecinii sai isi vor ajusta structurile moleculare. Astfel, toate moleculele si atomii tuturor corpurilor cunoscute vor fi excitate, lucru care va crea un tip de lumina constant si nou – o lumina non-calda, o lumina fara temperatura, care nu va produce umbre. Daca soarele va intalni primul Centura, vor urma 3-5 zile de intuneric total si vor cadea toate sursele de curent electric. Daca Terra va intra prima, nu va fi intuneric; se va produce un fenomen similar unui foc planetar, intreaga materie va deveni luminoasa, dar fara ardere propriu-zisa. Se pare ca o data cu intrarea planetei in Centura, vom experimenta un imediat soc electric, cam o zecime de secunda, dar nu periculos. Alte surse spun ca in jurul Terrei va exista o intensa activitate fotonica, apoi o comprimare si o expansiune brusca a atmosferei. Daca se va adeveri, atunci multa vreme, cerul va deveni plin de lumina intensa, care ii poate duce la orbire pe cei neprotejati. Acesta lumina este asteptata sa apara in ultimele 3 zile. O alta caracteristica spectaculoasa va fi efectul activitatii intense a fotonilor asupra materiei. Va exista o inalta excitatie a atomilor cauzand fluorescenta tuturor corpurilor. Prin intrarea in Centura, Terra isi va reduce rotatia, ca urmare a reducerii rotatiei solare, temperatura va scadea si campuri de gheata se vor intinde pana la 40 de grade latitudine in ambele emisfere. Vor fi locuibile numai zonele din jurul Ecuatorului, chiar daca el nu va mai fi cel din ziua de azi, datorita schimbarii Axei Polilor. Dar gheata nu va rezista mult din cauza lipsei de ploaie si curand va incepe radiatia constanta care, bombardand Terra, va topi gheata, iar apele vor creste cu 900 de metri.

Trei obiecte zburatoare neidentificate gigantice, cu o lungime de zeci de kilometri, se indreapta in prezent spre Pamânt. Potrivit calculelor facute de oameni de stiinta, aterizarea OZN-urilor pe Terra ar putea interveni la mijlocul lunii decembrie 2012. Coincidenta sau nu, aceasta data coincide cu sfârsitul calendarului Maya, potrivit portalului thedailybizarre, citat de Agerpres. Anuntul privind apropierea OZN-urilor de Terra a fost facut de câtiva oameni de stiinta din cadrul organizatiei SETI – un proiect destinat cautarii inteligentei extraterestre. Acestia sustin ca invazia extraterestrilor este absolut reala, iar agentia spatiala americana NASA ar incerca sa ascunda de populatie aceasta informatie importanta. Potrivit astrofizicianului Craig Kasnov, o serie de obiecte foarte mari se apropie de Pamânt, dintre care unul are forma cilindrica, iar un altul, sferica. Pentru o confirmare a spuselor sale, savantul le recomanda scepticilor sa caute pe Internet hartile online spatiale interactive si sa introduca coordonatele OZN-urilor gigantice. Primul mare obiect poate fi descoperit la coordonatele 19 25 12 – 89 46 03, cel de-al doilea, de forma cilindrica – la 16 19 35 – 88 43 10 si al treilea de forma sferica – la 02 26 39 – 89 43 13. Anuntul a suscitat reactii diferite: unii considera ca extraterestrii vin sa salveze pamântenii de vreo nenorocire teribila care ar putea aparea in cazul in care predictia Maya despre sfârsitul lumii in 2012 se va adeveri; altii ii suspecteaza pe calatorii din spatiu de intentii agresive. “Vom trai si vom vedea”, rezuma Craig Kasnov, adaugând ca toate cele trei OZN-uri vor putea fi vazute in curând cu telescopul.

Si acum un filmulet.

Sirul Fibonacci si Phi, numarul de aur

Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu. S-a nascut in Pisa, oras italian faimos pentru turnul sau inclinat, care parca sta sa cada. Tatal sau a fost ofiter vamal in orasul din Africa de Nord numit Bougie, asa incat Fibonacci a crescut in mijlocul civilizatiei nord-africane, facand, insa, multe calatorii pe coastele Mediteranei.

Sirul lui Fibonacci este o secventa de numere in care fiecare numar se obtine din suma precedentelor doua din sir. Astfel, primele zece numere ale sirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55.

Sirul Fibonacci in matematica, se refera la explicatiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numarare al naturii, un mod de masurare al Dinivitatii. Aceste numere apar peste tot in natura, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la sabloanele petalelor unei flori si ajungand la falangele mainii umane, de la zile de nastere si pana la zidurile Piramidelor. Se spune ca exista o legatura intre cresterea naturala a plantelor si numarul de aur: proportia tainica a acestui numar, reprezentata fie in triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, se demonstreaza pastrand proportia de 1,618.

Mai gasim si alte lucruri in natura ca spirala generata de apa (vartejurile), miscarea curentilor de aer in spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal, care pastreaza aceasta proportie perfecta aratand ca in intreaga creatie se pastreaza aceasta proportie, probabil de aici i s-a tras si numele de “formula fericirii”. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente in intregul universul si care il ghideaza.

Impreuna, cele zece cifre se aduna, pentru a forma acest mesaj (se spune in cercurile ezoterice): “In secolul al XXI-lea, in aceste vremuri de evolutie, omenirea va cunoaste Iluminarea”, deci Codul prevede ca, in aceasta era, omenirea isi va schimba perceptia. Tot ceea ce a incercat omul de-a lungul vremurilor isi va gasi, in sfarsit, o rezolvare. Aceasta rezolvare ar cuprinde toate principiile vietii, inclusiv modul in care relationam unii cu altii. Se spune ca aceste zece numere “sir dezordonat, simplu pana la absurd”, ar reprezenta o anagrama numerica. Dand sirului de numere semnificatia lor numerologica, in total sunt zece numere, ni se dezvaluie ca lucrul acesta este semnificativ, numarul 10 fiind un sfarsit in sine, este o revenire la centru, la unitate, la un nou inceput si la implinire de sine. Zece reprezinta un rezultat, o realizare, acest numar cuprinde si contine toate numerele precedente, reprezentand un ciclu, formand, la randul sau, inceputul unui nou ciclu, fiind principiul maret al tuturor ciclurilor naturale, ne putem gandi la cele zece degete, la copacul vietii si la izvorul tineretii.

In spiritualitate, fiind considerat un ciclu fara sfarsit, se spune deasemenea, ca sirul lui Fibonacci, s-a dovedit a fi o cheie care-ar fi asemanata cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama trandafirului cu cinci petale este un simbol sacru extraordinar, acest concept a fost initiat prin punerea laolalta a celor cinci elemente de baza: pamant, apa, foc, aer si eterul ceresc. Cifra cinci simbolizeaza centrul, armonia, echilibrul.

Numărul de aur este strans legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi.

Numarul de aur – sectiunea divina, un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar foarte cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice element din natura este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele corespunzatoare, obtinem 781, a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618 vedem ca ne da tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos numar din univers, insemnand numarul perfectiunii, numarul lui Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana, sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte centri energetici(chakre), sapte culori ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din fiecare animal de pe pamant; numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se refera la cele sapte peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte chivoturi.

Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observandu-se ca axul culoarului este centrat pe steaua polara din epoca respectiva cu mare exactitate: 4 minute a unghiului facut in raport cu steaua “Alfa” a Dragonului reprezentand nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt indreptate spre nord, est, sud si vest cu aceeasi corectitudine. Inaltimea piramidei inmultita cu un miliard reprezinta distanta Pamant-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei impartit la inaltime da “2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz. Raportul intre apotema si baza triunghiurilor este ” 1,618 ” – numarul de aur.

Asa cum Sectiunea de Aur este regasita in ansamblul si frumusetea naturii, poate fi de asemenea folosita pentru a atinge frumusetea si echilibrul in arta. Sectiunea de aur a fost folosita extensiv de Leonardo da Vinci. Observati cum toate dimensiunile cheie ale camerei si ale mesei in tabloul lui da Vinci, “Cina cea de Taina” se bazau pe Sectiunea de Aur, care era cunoscuta in perioada renascentista ca “Proportia Divina”.

In “Sacramentul Cinei cea de Taina”, Salvador Dali si-a inramat pictura intr-un dreptunghi de aur. Urmand tehnica lui da Vinci, Dali a pozitionat masa exact la sectiunea de aur a inaltimii picturii sale. A pozitionat cei doi discipoli langa partea lui Iisus, la sectiunile de aur a latimii compozitiei. In plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relatiile phi in proportiile lor.

Morti prostesti

Lee Seung Seop, un coreean in varsta de 28 de ani, s-a prabusit intr-un internet cafe, dupa ce jucase Starcraft & World of Warcraft timp de aproximativ 50 de ore consecutiv. Cu sase saptamani inainte de moartea sa, fusese concediat pe motiv ca lipsea de la serviciu pentru a-si petrece timpul jucandu-se pe computer.

Jerome Moody a murit inecat in piscina. Nimic ciudat pana aici. Insa trebuie spus ca e cel putin stupid sa te ineci in piscina la o petrecere la care erau prezenti in jur de 200 de salvamari. S-a intamplat in 1985, la petrecerea organizata de salvamarii din New Orleans , pentru a sarbatori incheierea sezonului fara niciun deces. La sfarsitul patrecerii a fost gasit in piscina corpul neinsufletit al lui Jerome Moody in varsta de 31 de ani. Nimeni nu a observat pana atunci ca omul plutea fara suflare.

Yooket Paen a murit in timp ce se plimba prin ferma sa. A alunecat intr-o groapa, in cadere s-a agatat de un cablu de curent si s-a electrocutat. La inmormantare, sora sa, aratand cum s-a intamplat nefericitul eveniment, a alunecat si a atins acelasi fir. A decedat si ea tot prin electrocutare.

Horace Wells a fost cel care a descoperit anestezia dentara, substanta de care in scurt timp a devenit dependent. Sub influenta cloformului de care dese ori facea abuz, Wells a incercat sa omoare doua prostituate, turnand acid sulfuric pe ele. Dentistul a fost inchis la Tombs Prison, New York. Cand efectul drogului a inceput sa dispara, Horace Wells a realizat ceea ce facuse si, in disperare de cauza s-a sinucis. Mai intai a inhalat o doza mare de cloroform, dupa care si-a taiat o artera de la picior.

Chubbuck a prezentat trei stiri in primele opt minute ale telejurnalului, dupa care a urmat o stire despre un schimb de focuri ce a avusese loc cu o zi inainte, in incinta restaurantului Beef and Bottle (restaurant in cadrul aeroportului american Sarasota-Bradenton). Managementul restaurantului nu a permis televiziunii sa prezinte imagini de la fata locului, asa ca in timpul ce ar fi trebuit sa fie acoperit cu videoul, Chubbuck le-a spus telespectatorilor ca din moment ce postul de televiziune la care lucra, Channel 40, ii obisnuise cu sange, le va da o premiera mondiala, si anume o tentativa de suicid. Dupa aceasta, prezentatoarea a scos un revoler si s-a impuscat in cap. In primele secunde echipa a fost prea socata ca sa poata reactiona in vreun fel. Colegii sinucigasei au declarat ca in prima instanta au crezut cu totii ca prezentatoarea le-a facut o gluma proasta, dar cand au vazut modul in care ii zvacnea trupul si-au dat seama ca era totul real.

Eschil este considerat a fi parintele tragediei universale. In 458 I.H. Eschil a vizitat Sicilia pentru ultima oara in viata sa. In 456 se afla in orasul Gela, cand un vultur, confundandu-i chelia cu o piatra, i-a aruncat in cap o testoasa. Lovitura a fost letala pentru scriitorul grec.

Odata ce au decis ca influenta lui Rasputin asupra tarinei il faca prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta in palatul conducatorului complotistilor, Printul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospatat cu prajituri si cu vin in care fusese pusa cianura. Rasputin nu a fost afectat de otrava, (cantitatea de cianura folosita fiind suficienta pentru uciderea a sase persoane). Hotarat sa-si duca la indeplinire planul, Iusupov l-a impuscat pe Rasputin in piept, insa nici de data aceasta nu a reusit sa-l omoare. Iusupov l-a mai impuscat o data pe Rasputin si cand a vazut ca nici asa nu-l poate ucide, l-a lovit cu bata, l-a legat fedeles, dupa care l-a aruncat in raul Neva. Trei zile mai tarziu a fost pescuit din rau si autopsiat. Cauza mortii – inec. Bratele lui au fost gasite in pozitie verticala, ca si cum ar fi incercat sa se elibereze de legaturile cu care fusese imobilizat.

Dora Angela Duncan este considerata a fi intemeietoarea dansului modern. Cu toate ca in SUA – tara sa natala – nu a prea avut succes, Isadora a fost foarte apreciata in Europa. Duncan a murit rupandu-si gatul si strangulandu-se in acelasi timp, dupa ce si-a prins esarfa la roata masinii cu care se deplasa.

If life ain’t just a joke
Then why are we laughing?

Criminali in serie

Pedro Lpez, arestat in 1980, a marturisit ca a omorat 300 de femei, dar au fost gasite doar 57 de cadavre ale acestora. Mama lui a fost o prostituata cu 13 copii; a fost alungat de acasa pe cand acesta avea 8 ani in 1957. A fost luat de un pedofil, apoi de o familie de americani care l-au inscris la o scoala de orfani. A fugit de la scoala ori cu o profesoara ori din cauza ca era molestat de una. La varsta de 18 ani a fost violat in grup de catre niste puscariasi. A declarat ca a omorat 3 dintre acestia in timp ce acesta era inca in puscarie. Dupa ce a fost eliberat din puscarie a inceput sa faca victime in randul fetelor din Peru. Mai tarziu a declarat ca in 1978 a omorat mai mult de 100 de peruance. A plecat in Columbia apoi in Ecuador omorand aproape 3 fete pe saptamana.

Contesa Elizabeth Bathory este considerata cea mai infama criminala in serie din istoria lumii. Multe zvonuri au circulat in acea vreme despre fetele de tarani angajate la castel care dispareau ca prin minune fara ca nimeni sa le mai vada vreodata sau sa mai stie ceva de ele. Aceste zvonuri au ajuns la urechile regelui Mathias al II-lea, care a trimis o comisie sa verifice autenticitatea lor. Soldatii au intrat in castel la timp pentru a descoperi cadavrul unei fete, o alta care era pe moarte si sa elibereze alte cateva, care se aflau inchise in temnitele castelului. Printre activitatile preferate ale reginei se aflau: mutilarea totala, mutilarea mainilor sau a organelor genitale, batai indelungate, muscaturi ale fetei si corpului, amputarea bratelor sau a altor parti ale corpului si infometarea victimelor pana la moarte. Se pare ca aceste crime au avut loc pe o perioada indelungata de 25 de ani. A fost condamnata numai pentru 80 de victime, insa se pare ca numarul lor neoficial se ridica la cateva sute. Datorita statutului ei social, contesa nu putea fi judecata, insa a fost inchisa intr-o singura camera a castelului, pana cand a decedat, patru ani mai tarziu. Rautatea extrema a acestei contese a insapimantat lumea, iar folclorul local i-a atribuit si fapte care se pare ca nu le-a infaptuit. Cea mai cunoscuta dintre ele este ca Elizabeth Bathory se imbaia in sangele tinerelor pe care le omora, insa aceasta teorie nu a fost dovedita nicioadata, negasindu-se dovezi in sprijinul ei.

Ted Bundy a fost condamnat pentru uciderea a 36 de femei intre anii 1974 si 1978. Obisnuia sa intre in vorba cu ele sa le castige increderea apoi le lovea cu un levier sau cu un obiect dur. Avea tendinte de necrofilie, facand sex cu cadavrele victimelor sale, facea acest lucru pana in momentul cand nu mai suporta mirosul de putrefactie. Majoritatea victimelor sale erau studente care stateau in campusurile universitare. A fost prins pe data de 16 august 1975 in Salt Lake City, iar pe 1 martie 1976 a fost condamnat la 15 ani de inchisoare pentru rapire. Un an mai tarziu, Bundy reuseste sa evadeze si sa fie liber pentru 6 zile, dupa care a fost prins de politia din Glenwood Springs. A mai evadat inca odata pe 30 decembrie 1977, iar disparitia lui a fost observata de-abia dupa 17 ore. Bundy era deja in Florida pregatindu-si ultimile sale crime. In jumatate de ora a omorat doua studente si a mai ranit grav si violat alte doua intr-un campus universitar. Pe 9 februarie 1978 a rapit o fetita de 12 ani pe care a violat-o si omorat-o, a fost ultima sa crima. La proces avea 5 avocati numiti din oficiu, cu toate astea a decis sa se reprezinte singur, dovedindu-se un foarte bun avocat. In data de 24 ianuarie 1989, 2000 de volti au trecut prin corpul lui, omorandu-l in mai putin de 2 minute.

Vrajitoarea din Buchenwald, pe numele ei Ilse Koch, a fost sotia lui Karl Koch, comandantul lagarului de concentrare de la Buchenwald intre 1937 si 1941 si a celui de la Majdanek, intre 1941 si 1943. Imbatata de puterea absoluta pe care i-a pus-o pe tava sotul ei, aceasta nu s-a dat inapoi de la nicio fapta marsava. In perioada Buchenwald, a reusit sa uimeasca oamenii prin desfraurile, torturile si obscenitatea de care era capabila. Colectionara impatimita, Ilse si-a creat o macabra colectie formata din lampioane si genti confectionate din piele…umana. Pentru diversitate, se foloseau bucatile de piele tatuata. Datorita pasiunii ei, a fost promovata in cadrul lagarului pe postul de sefa a gardienelor. Dupa terminarea razboiului a fost judecata, inchisa, eliberata si iar inchisa. In final, s-a spanzurat in 1967, in inchisoarea pentru femei Aichach.

Alexander Pichushki a ucis 48 de oameni intre anii 1992 si 2006. Desi a recunoscut 63 de crime, doar 48 au fost dovedite pana acum. Era cunoscut lumii drept Ucigasul Tablii de Sah, deoarece vroia sa ucida 64 de oameni, exact cate patrate are o tabla de sah. Majoritatea victimelor sale erau batrani, obisnuia sa-i ademeneasca cu vodka, statea de vorba cu ei timp de o vreme apoi ii lovea puternic cu un ciocan in cap. Ca sa fie sigur ca vor muri, Pichushkin le indesa sticla de vodka in cap. A declarat ca atunci cand omora oameni, se simtea Dumnezeu, deoarece poate sa decida daca victima sa poate sa traiasca sau sa moara. Odata a spus: “Pentru mine o viata fara crime e ca o viata pentru voi fara mancare”. A fost arestat pe data de 15 iunie 2006 si condamnat pe 24 octombrie 2007 de 48 de crime si 3 tentative de crima. A fost condamnat la inchisoare pe viata, primii 15 ani trebuind sa-i petreaca la carcera. Anatoly Onoprienko a fost cunoscut ca Bestia din Ukraina, intre anii 1989 si 1996 a omorat 52 de oameni, in doar 6 luni (1995-1996) a omorat 43 dintre ei. Metoda lui era simpla, alegea o casa izolata, ii impusca pe toti locatarii ei, inclusiv copii, apoi incendia cladirea. De asemenea, omora orice martor ghinionist care se nimerea prin zona. Cand politia punea blocaje in satul in care acesta opera, Onoprienko se muta in alt sat si continua sa ucida. O cautare a fost lansata de politie, in martie 1996, dupa ce 8 familii fusesera omorate brutal in casele lor. Fusesera atatea omoruri intr-un singur sat incat fortele armate au fost trimise pentru a patrula pe strazi. In timpul acestei investigatii un om nevinovat a fost arestat si torturat (ardere, socuri electrice, batai) pana la moarte pentru crimele lui Onoprienko. Onoprienko a fost condamnat la moarte pe data de 31 martie 1999, dar din cauza intentiei Ucrainei de a intra in Uniunea Europeana, condamnarea cu moartea a fost comutata la inchisoare pe viata. Onoprienko este in viata si astazi.

James J. Bulger este un cetatean american urmarit international pentru 18 crime. Este acuzat ca in perioada 1970 – 1980 a omorat cu sange rece peste 18 oameni, fiind suspect si pentru alte crime. De asemenea este acuzat pentru trafic cu droguri de mare risc si spalare de bani. Criminalul are mai multe identitati false, reusind sa se deghizeze foarte bine in ultima perioada prin tot felul de metode de machiaj, folosind chiar si mulaje. Recompensa oferita pentru capturarea lui se ridica la 1 milion de dolari.

Jorge Alberto Lopez-Orozco, un cetatean de origine mexicana este urmarit pentru triplu asasinat in County, Idaho. Acesta este acuzat ca a impuscat in cap si in piept o mama cu doi copii de doi, respectiv patru ani, pentru ca ulterior sa le dea foc in propria masina. Pentru crimele din august 2002, pentru Alberto s-a stabilit o recompensa de peste 150.000 de dolari.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: