Carti

Book-Flying-LettersM-am hotarat sa scriu de acum inainte la sectiunea Carti si cateva cuvinte despre cartile si autorii care mi-au placut, pentru ca o lista de ‘recomandari’ nu e suficienta :)

Asa ca de la carti despre LSD si DMT, la bestselleruri americane si carti englezesti de spionaj, de la autori nordici la autori romani, de la distopii la carti despre viata underground, o sa scriu despre tot ce mi-a placut.

Roger Waters – The Wall (Bucuresti 2013)

roger_waters_the_wall_2013A fost cel mai bun concert pe care l-am vazut vreodata! Spectacolul. Sunetul exceptional, surround-sound-ul – se auzeau avioane survoland de jur imprejur, bombe care cad, sunete care te infiorau si dadeau emotii care iti faceau pielea de gaina. Efectele, imaginile proiectate si povestile din spatele lor. Ideile originale si mesajele, mai ales mesajele transmise, pe care sper ca le-a inteles cat mai multa lume. Roger Waters este un geniu, un artist in adevaratul sens al cuvantului.

Libertatea ne este ingradita, suntem obligati sa ne conformam unor tipare de gandire, iar in capitalism este vorba doar de bani, corporatiilor si conducatorilor statelor ne mai pasandu-le de ceilalti, de societate, de natura. Omul este indemnat sa consume cat mai mult, pentru a spori profitul corporatiilor.

Un concert perfect, din toate punctele de vedere. Chiar si vremea a tinut cu noi, desi se anuntase ploaie, a fost senin si destul de cald.

Concertul a inceput cu rugamintea de a inchide telefoanele, pentru a fi atenti la spectacol si a nu strica efectele cu lumina, dar de la tribuna am vazut ca cel putin un sfert dintre spectatori au tinut telefoanele deschise pe tot parcursul spectacolului; urat din partea lor.

Scena a fost foarte mare, iar pe ecranul imens -zidul- erau proiectate animatii, poze, imagini de pe scena.

A fost un concert extraordinar, ce trebuie vazut si inteles, nu povestit; a meritat toti banii si l-as revedea.

O lume mai buna

Vizionati filmuletul pana la sfarsit; este foarte frumos si interesant. Apoi sa incercam fiecare in parte sa facem ceva pentru a schimba lumea in bine.

Renuntand la ura, la invidie, la nevoia de a ne simti superiori celorlalti in orice fel. Deschizand ochii si luand atitudine. Incetand sa mai credem ca noi nu putem schimba nimic, pentru ca putem!

De fiecare data cand facem ceva ce simtim ca ne aduce vibratii negative sa ne amintim ca ne dorim o lume mai buna, sa ne ascultam inima, sa ne gandim si la ceilalti. Pentru ca numai atunci cand ne va fi bine tuturor, ne va fi cu adevarat bine si fiecaruia dintree noi in parte.

Narcotice si literatura

In cartea “Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura“, Andrei Oisteanu vorbeste despre “modului in care s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pana la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pana la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pana la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pana la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale”.  Eu am citit-o si o recomand. O sa pun mai jos cateva fragmente, un rezumat, de pe alt site.

Un alt articol interesant este cel despre Mircea Eliade.

Ultima ‘reclama’ este la noul roman (care n-a aparut inca) al lui Andrei Ruse, “Dilar pentru o zi“; puteti citi niste parti pe aici. Mie mi-a placut, ma prinsesera fragmentele alea si intrasem oarecum in film, asa ca abia atept sa apara, ca s-o citesc in intregime. Tot acolo, pe site, mai e si un documentar. (update: l-am citit si este un roman foarte foarte bun, pe care il recomand)

Legat oarecum de asta, e filmuletul de mai jos (inceputul e putin mai plictisitor).

LSD

Am citit cartea asta a lui Hoffman, LSD-My Problem Child, si mi-a placut suficient de mult incat sa merite un post pe blogul meu. De LSD cred ca ati auzit toti si n-are rost sa va plictisesc prea rau cu introducerile.

Hoffman incepe prin a povesti o intamplare din copilarie, care i-a ramas vie in memorie. Intr-o dimineata, se plimba pe un drum forestier din Elvetia; copacii din padure erau proaspat inverziti, pasarelele cantau, iar razele soarelui de dimineata luminau placut. Dintr-o data, totul s-a transformat intr-un mod ciudat, a aparut intr-o lumina speciala. Brusc, in acea dimineata de primavara, padurea parca radia si el s-a simtit cuprins de o senzatie de fericire, siguranta si unitate. A ramas vrajit in mijlocul naturii, iar cand viziunea a inceput sa dispara, a fost cuprins de un sentiment de neliniste. Ceva atat de real si convingator se putea sfarsi atat de repede? In copilarie a experimentat mai multe astfel de momente in natura, iar aceste experiente l-au convins ca exista o realitate miraculoasa, ascunsa. Si-ar fi dorit sa-si descrie viziunile in poezii sau tablouri, dar stia ca nu are talent de artist, asa ca, in incercarea de a patrunde in esenta materiei, a devenit chimist si, intrigat de lumea palntelor inca din copilarie, a ales sa se specializeze in cercetarea plantelor medicinale. In cursul acestei cariere a fost dus la substante psihoactive, care provoaca halucinatii, ce in anumite conditii pot evoca viziuni similare experientelor spontane descrise mai sus. Cea mai importanta dintre aceste substante halucinogene a ajuns sa fie cunoscut sub numele de LSD. In incercarea sa de a sintetiza LSD-ul, Albert Hoffman a studiat intens LSA-ul, o substanta prezenta in semintele de zorele, un extract echivalent LSD-ului, dar nu la fel de puternic.

LSD-ul poate fi o experienta semnificativa, dar poate avea efecte catastrofale; de aceea nu trebuie confundat cu un drog de placere. In timp ce utilizarea LSD-ului in psihiatrie prezinta riscuri foarte mici, ingerarea acestei substante fara supraveghere medicala este periculoasa. In fazele maniacale sau hiperactive, sentimentul de invincibilitate poate duce la accidente grave. Subiectul se poate crede atotputernic, ceea ce il poate determina sa actioneze necugetat, sfarsind prin a-si face rau (cazurile sunt destul de rare, dar ele trebuie sa serveasca drept avertisment). In cazul in care in timpul administrarii LSD-ului apare o stare depresiva, un horror trip, viziunile inspaimantatoare, agonia mortii sau teama de a innebuni pot duce la o cadere psihica sau chiar la sinucidere.

In psihanaliza si psihoterapie, LSD-ul ajuta pacientii sa-si perceapa problemele la adevarata lor semnificatie. Acesta nu acopera conflictele interioare, ci le intensifica, le scoate in evidenta, devenind astfel mai usor de tratat; de aceea, LSD-ul este cea mai proasta modalitate de a trata o depresie. Experientele mistice provocate deliberat cu ajutorul LSD-ului implica anumite pericole care nu trebuie subestimate. Medicii trebuie sa tina seama de efectele specifice ale acestor substante si anume capacitatea lor de a influenta constiinta, esenta interioara a fiintei. De aceea, supravegherea medicala este necesara si recomandata.

LSD nu produce dependenta, nu apar tulburari la retragerea lui si nu au fost raportate prejudicii organice sau decese, ca o consecinta directa a intoxicatiei cu aceasta substanta. Un trip pe LSD nu dureaza mai mult de 12 ore, indiferent de numarul si marimea dozelor. Ingerarile repetate duc la toleranta, ceea ce inseamna ca dozele suplimentare sunt ineficiente. Persoana isi aminteste exact ceea ce experimenteaza.

Conteaza atat mediul exterior cat si starea mentala din acel moment a celui care ia LSD, atitudinea sa fata de drog, asteptarile sale; chiar si sentimentele inconstiente de fericire sau frica pot avea efect, deoarece LSD tinde sa intensifice starea psihica actuala. Un sentiment de fericire poate fi sporit la beatitudine, o depresie poate fi aprofunda pana la disperare. Frumusetea unei camere sau a unui loc in aer liber este perceputa mai intens, datorita faptului ca LSD-ul stimuleaza organele de simt. Persoanele prezente, aspectul lor, trasaturile lor, mediul acustic sunt la fel de semnificative si influenteaza experienta. Zgomotele inofensive pot ajunge chinuitoare, iar muzica frumoasa se poate dezvolta intr-o experienta euforica.

* “M-am plimbat mai departe prin oras prin piata. Nu am avut viziuni; am vazut si auzit tot ca de obicei, si, totusi, totul a fost, de asemenea, modificat intr-un mod de nedescris; “ziduri imperceptibil sticloase” peste tot. Fiecare pas pe care-l faceam devenea din ce in ce mai automat. Mi se parea ca pierd controlul asupra musculaturii mele faciale – am fost convins ca fata mea a devenit rigida, complet lipsita de expresie, goala, ca o masca. Singurul motiv pentru care am continuat sa merg a fost pentru ca mi-am amintit ca si cum “mai devreme” m-am deplasat in alta parte. Dar amintirile de dinainte, cu cat erau mai indepartate, erau mai nesigure. Imi amintesc ca mainile imi stateau oarecum in drum, asa ca le-am pus in buzunar, le-am lasat sa se legene, le-am tinut la spatele… ca pe niste obiecte greoaie, care trebuie tarate dupa noi si cu care nu stim ce sa facem. Am avut aceeasi reactie in ceea ce priveste intregul meu corp. Nu mai stiam de ce eram acolo si unde ar fi trebuit sa merg. Toate simturile necesare pentru a lua astfel de deciziile erau pierdute. Ele puteau fi reconstruite numai laborios, pe baza amintirilor din trecut. A fost nevoie de o lupta de acest fel pentru a parcurge scurta distanta dintre piata si casa mea. In niciun fel nu am avut sentimentul de a fi beat. Ce am experimentat a fost mai degraba o stingere mentala treptata. Acesta nu a fost deloc inspaimantatoare, dar imi pot imagina ca in cazul anumitor tulburari psihice are loc un proces similar: atata timp cat amintirea existentei individuale este inca prezenta, pacientul care s-a deconectat inca mai poate (intr-o anumita masura) sa-si gaseasca drumul in lume; mai tarziu, atunci cand amintirile dispar si, in final mor, el isi pierde complet aceasta capacitate. La scurt timp dupa ce am intrat in camera mea, imaginea sticloasa a disparut. M-am asezat jos, cu vedere spre fereastra si am fost fermecat: fereastra era larg deschis, perdelele erau diafane si un vant usor din exterior se juca cu aceste voaluri si cu siluetele plantelor cu frunze si ramificatii de pe pervazul din spatele, in lumina soarelui. Acest spectacol ma captiva. M-am “scufundat” in el, vedeam numai aceasta blanda si neincetata ondulare a umbrelor plantelor in soare si vant. Stiam ce era, dar cautam un nume pentru aceasta, o formula, cuvantul “magic” pe care deja il stiam si il aveam: Totentanz – dansul mortii. Asta era ceea ce vantul si lumina imi afisau pe acest ecran diafan. A fost infricosator? Mi-a fost frica? Poate, la prima vedere. Dar apoi o mare veselie m-a cuprins; am auzit muzica tacerii si chiar si sufletul meu dansa cu umbrele in fluieratul vantului. Da, intelesesem: aceasta este perdeaua si tocmai aceste draperii sunt secretul. Prin urmare, de ce sa fie rupt? El, care lacrimeaza doar pentru sine. Pentru ca acolo, in spatele cortinei, este nimic.”

National Geographic – Documentar despre LSD

Zaharul, dopamina si dependenta

Cercetatorii de la Universitatea Princeton, care au studiat modul in care creierul controleaza pofta de dulciuri, sustin ca zaharul creeaza dependenta, pentru ca actioneaza la nivelul creierului la fel ca drogurile. Studiul coordonat de profesorul Bart Hoebel de la Departamentul de psihologie si neurostiinte din cadrul Universitatii Princeton, New Jersey arata ca zaharul provoaca dependenta si probleme comportamentale similare celor produse de alcool, tutun sau droguri.

Autorii studiului le-au dat soarecilor apa, apa cu zahar si alcool si au observat ca majoritatea au fost atrasi de apa indulcita, din care au inceput sa bea cantitati tot mai mari. Dupa sase saptamani nu au mai primit apa cu zahar, iar animalele au inceput sa bea alcool, pentru a compensa astfel lipsa zaharului. Astfel cercetatorii au ajuns la concluzia ca zaharul provoaca reactii neurochimice si tulburari de comportament. Aceste modificari cerebrale sunt asemanatoare celor produse de consumul de droguri sau de tutun. “Pana acum se credea ca este vorba despre dependenta psihologica. Studiul nostru a aratat ca zaharul produce modificări la nivelul creierului”, a declarat profesorul Bart Hoebel.

In aparitia adictiei este implicata o substanta din creier numita dopamina. Substantele susceptibile de a provoca dependenta cresc concentratia extracelulara de dopamina din regiunile limbice, inclusiv la nivelul nucleus accumbens. Consumul drogului determina cresterea secretiei de dopamina, care sustine motivatia pentru consumul de droguri; apare reflexul conditionat, anterior aparitiei unui obicei. In plus, consumul repetat de droguri si suprasecretia de dopamina duc progresiv la aparitia unor modificari plastice moleculare si morfologice in structurile limbice regularizate, printre altele, chiar de catre dopamina. Studiul a aratat la consumatorii cronici de droguri o scadere a activitatii receptorilor dopaminergici D2, suspectati a contribui la un anume grad de desensibilizare la drog si, in final, la pierderea proprietatii motivationale a altor stimuli decat drogul respectiv. Asa s-ar putea explica pierderea interesului pentru stimulii naturali din mediu, aparut la un pacient drogat. Consumul drogului este un mijloc de a-si mobiliza sistemul motivational pentru inducerea starii de bine.

Consumul excesiv de zahar determina cresterea nivelului de dopamina. Dupa o luna in care zaharul este consumat zilnic, structura creierului se modifica, adap­tan­du-se cresterii progresive de dopamina. Creierului incepe sa-i placa dulcele si se­creta mai multi receptori ai dopaminei.

Un alt experiment a fost realizat de cercetatorii britanici, care au testat presupozitia potrivit careia alternarea nivelului de dopamina din creier afecteaza procesul analitic de luare a deciziilor. Celor 61 de participanti la studiu li s-au propus 80 de destinatii de vacanta, de la Grecia la Thailanda, si li s-a cerut sa acorde un punctaj al atractivitatii, pe o scala de la unu la sase. Prima data, subiectilor li s-a dat zahar si li s-a cerut sa se imagineze in respectivele destinatii. A doua oara, acestora li s-a administrat un medicament L-Dopa, folosit in general in tratamentul persoanelor cu maladia Parkinson pentru a creste concentratia de dopamina din creier. S-a constatat ca aceia cu un nivel ridicat al substantei au avut asteptari mai mari cand au acordat puncte destinatiilor de vacanta si au ales in consecinta. Studiul a confirmat ca dopamina are un rol important in proiectarea placerii asociate cu diferite momente viitoare. De exemplu, in procesul de luare a deciziilor importante, cand sunt luate in considerare mai multe optiuni, dopamina are un rol important, pentru ca semnalizeaza placerile asociate cu anumite evenimente posibile in viitor, iar in functie de aceste semnale se fac anumite alegeri.

Studii facute pe cobai au aratat ca masculii elibereaza mai multa dopamina decat femelele in urma unor injectii cu amfetamina, indicand ca dopamina poate avea un rol important in a explica de ce barbatii devin dependenti de ea mai usor decat femeile. Neuroendocrinologul Gary Wand si colegii sai de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, a decis sa testeze daca acest lucru are loc si in cazul oamenilor. Ei au recrutat 28 de barbati si 15 femei, care nu au luat droguri si erau normali psihologic. Mai intai, au determinat care este nivelul de receptori de dopamina in creiere – ei au constatat ca nu exista nici o diferenta intre barbati si femei din acest punct de vedere. Apoi, subiectilor li s-a administrat drogul. Dupa ce au fost injectati cu o doza de amfetamina comparabila cu cea folosita in mod uzual in mod ilicit, barbatii au avut o crestere a nivelurilor de dopamina mai mare decat a femeilor in trei din partru regiuni ale striatum-ului cerebral. In functie de regiune, nivelul mediu de dopamina eliberat a fost de cu 50% pana la 300% mai mare decat al femeilor. De asemenea, intr-un chestionar ulterior, barbatii au cotat efectele pozitive simtite in mai mare masura decat femeile. Aceste rezultate nu numai ca explica de ce dependenta de amfetamina afecteaza pe barbati in mai mare masura decat pe femei, insa s-ar putea sa explice si diferentele dintre sexe in cazul unor boli asociate cu dopamina. Acestea includ Parkinson, sindromul Tourette si schizofrenia. Toate acestea afecteaza barbatii intr-o proportie mai mare decat pe femei, iar aceasta diferenta ar putea sa fie explicata de diferenta intre gradul de dopamina eliberata. Cercetatorii spun ca acest lucru ar putea conduce la tratamente diferite pentru barbati si femei ale aceleasi boli neurologice.

Cafea, halucinatii si memorie

Cercetatorii britanici recomanda oamenilor sa consume  cel mult 200 de mg de cafea pe zi. Persoanele care beau prea multa cafea zilnic prezinta un risc crescut de a avea halucinatii, sustin cercetatorii de la Universitatea Durham din Marea Britanie. Pericolul creste odata cu numarul cestilor consumate, din cauza nivelului ridicat de cofeina din sange. Oamenii de stiinta spun ca nivelul ridicat de cofeina din sange ii determina pe oameni sa auda voci sau sa vada anumite lucruri care nu au nici o legatura cu realitatea. “Subiectii nostri au avut halucinatii, viziuni si chiar ajungeau sa auda voci”, sustine specialistul Simon Jones de la Universitatea Durham, coordonator al studiului.

Cercetarea s-a efectuat pe un esantion de 219 voluntari care au fost pusi sa completeze un chestionar despre consumul de cafea, ceai sau bauturi energizante. In acelasi timp, subiectii au trebuit sa precizeze daca au auzit sau vazut de-a lungul vietii lucruri pe care nu si le-au putut explica. Rezultatele studiului au aratat ca persoanele care erau dependente de cafea, iar consumul acesteia era inlocuit de cele mai multe ori cu alte produse de baut care nu contineau cofeina, au avut halucinatii cel putin o data pana la efectuarea acestei cercetari. Specialistii atrag atentia ca riscul aparitiei halucinatiilor este mai mare cu cat oamenii consuma si bauturi energizate sau sucuri care contin cofeina, pe langa cafea.

In DSM IV, uzul excesiv de  cafeina se asociaza cu tulburarile afective, de comportament alimentar, psihotice, de somn si in legatura cu o substanta. Din aceasta cauza indivizii cu tulburari anxioase e posibil sa evite aceasta substanta. In cazul consumului a mai mult de 1g/zi, simptomele includ fasciculatia musculara, devierea cursului gandirii si vorbirii, tahicardie sau aritmii cardiace, perioade de infatigabilitate si agitatia psohomotorie. Episoadele maniacale, panica, anxietatea generalizata, intoxicatia cu amfetamina, abstinenta de sedative, hipnotice sau anxiolitice ori abstinenta de nicotina, tulburarile de somn si efectele secundare induse de medicamente pot cauza un tablou clinic similar cu cel al intoxicatiei cu cafeina.

Un studiul efectuat la Universitatea Florida Sud, de profesorul Gary Arendash si colaboratorii a demonstrat ca administrarea cafeinei la soareci cu sindromul Alzheimer induce revenirea “pacientilor”  la normal sau la o stare mult imbunatatita.  Acest studiu s-a efectuat pe soareci batrani care deja prezentau pierderi vizibile de memorie. Administrarea de cafeina (echivalentul a 500 mg zilnic pentru un om) in apa de baut a demonstrat clar imbunatatirea memoriei, in comparatie cu soarecii din grupul de control martor (carora nu li s-a administrat cafeina). Cofeina nu are ca efect doar atenuarea simptomelor bolii. Analizele arata ca in creiereul soarecilor tratati cu cafeina se observa reducerea cu 50% a nivelului proteinei beta-amyloid.  Este cunoscut ca aceasta proteina pentru producerea asa numitelor “placi senile” in masa de neuroni din creier este astfel responsabila pentru pierderea memoriei.

E ciudata senzatia pe care o ai cand bei ness concentrat, energia aceea mai mult interna. Mainile incep sa tremure putin si nu poti sta locului, dar nici nu faci mai mult decat sa te agiti aiurea.

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: