O alta lume

In mintea mea traiesc in Paris, intr-un apartament micut si dragalas, cumparat si amenajat de mine. Acolo sunt o artista, una inteleasa nu numai de ea insasi, ci si de cei din jur. In lumea mea sunt scriitoare sau fotograf; nu sunt cea mai bogata, dar sunt fericita.

La noua dimineata ceasul de pe noptiera suna incet. Scot mana de sub patura calda si il opresc, dar mai raman cateva minute in pat sa lenevesc. Imi fac curaj sa ma ridic si sa incep o noua zi. Intr-un fel il invidiez pe Charlie, labradorul meu bej, care inca doarme linistit la capatul patului. Ma schimb de pijamaua moale in niste blugi largi, taiati, si un tricou simplu, apoi ies la balcon cu o cana mare de ness cu lapte si un cui. Nu e weekend, dar e o zi prea frumoasa ca sa nu profit de fiecare clipa. E intunecat, racoare si burniteaza usor. E o zi de sfarsit de octombrie. Privesc oamenii care trec grabiti pe trotuar si incerc sa imi imaginez ce se afla in spatele fiecarei fete straine mie. Domnul in camasa alba, cu pardesiu maro, descheiat, si geanta diplomat pare sa fie agent de asigurari. Iar tipa inalta, imbracata cu haine scumpe, care vorbeste la telefon si urca grabita in taxi, trebuie sa lucreze la o revista de moda. Toti se cred atat de diferiti intre ei, dar, de fapt, repeta inconstient aceleasi actiuni. Privesc de sus, cu placere si relaxata, agitatia oamenilor in linistea diminetii. Pentru mine minutele sunt mai lungi, eu nu ma grabesc nicaieri. Intr-o clipa am inteles ca viata nu inseamna doar zbatere fara margini. E important felul in care noi percepem realitatea. Ne pierdem timpul cu lucruri marunte si uitam de ceea ce conteaza cu adevarat. Viata mea pe acest pamant o sa se incheie inainte sa apuc sa fac macar un sfert din tot ce mi-as dori.

Nu stiu cine sunt si nici n-o sa aflu; in fiecare zi sunt altcineva de altundeva, chiar daca in ochii celorlalti raman aceeasi. Nu-mi pasa. „I am the alpha, I am the omega; I am the beginning and the end. I am the answer, I am the enigma; I am the flame which never ends.”

„Singuratatea e starea spirituala in care ne nastem, acea stare naturala si adevarata. Cu timpul o uitam, ne maturizam si devine din ce in ce mai straina. Uneori, o regasim, dar acum ne speriem, caci am devenit straini fata de ea. Acum fugim de ea, desi ar trebui sa o cautam din nou, caci numai prin ea putem spera a gasi adevarul”, spunea Mircea Eliade. Ne-am nascut singuri si la fel vom muri…

Ma plimb pe strazile cu cladiri vechi, pe acele strazi pe care s-au plimbat milioane de oameni, fiecare avand povestea lui, asa cum si eu am, la randul meu, propria poveste.

„Nu-mi vor cere niciodata scuze pentru ca sunt eu insami, dar imi voi cere scuze pentru datile in care nu sunt.”

5 comentarii (+add yours?)

  1. Mr WordPress
    Oct 12, 2009 @ 17:18:04

    Hi, this is a comment.
    To delete a comment, just log in, and view the posts’ comments, there you will have the option to edit or delete them.

    Răspunde

  2. picaturi de culoare
    Mar 07, 2012 @ 15:56:14

    …si eu tot in Paris traiesc

    Răspunde

  3. eu_eu_eu008
    Iul 22, 2012 @ 20:48:11

    Tocmai am terminat de citit blogul tau.
    Imi pare rau ca n-ai mai postat de multa vreme, eu in continuare o sa-l accesez in speranta ca te vei intoarce cu noi articole. Felicitari pentru blog!
    O zi frumoasa!

    Răspunde

  4. Trackback: Minciuna | In the Cold Light of Morning

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: