Borderlining Schizo

2Esti singur, cum ai fost mereu. De zeci de minute stai nemiscat, privind in gol. Singura ta companie sunt gandurile tale, care te lovesc ca o avalansa, uneori atat de tare incat simti ca iti plezneste capul. Izolarea te doare; ai vrea sa existe cineva in care sa ai incredere si caruia sa-i poti spune ce gandesti sau cum te simti.

Dar cei din jur nu te pot intelege; uneori ti se pare ca vor sa te indeparteze, asa ca nu iti mai ramane decat sa te inchizi in tine. Asa s-a intamplat de cand te stii. Parintii te ignorau sau nu te laudau niciodata pentru ce faceai bine, dar te criticau intotdeauna pentru greseli. Iti spuneau ca nu esti in stare de nimic, ca nu ai personalitate, ca tot ce visezi e absurd si irealizabil. La inceput, observatiile lor te suparau, dar treptat ai inceput sa-i crezi. Increderea ta in tine a scazut; cine te-ar mai putea aprecia cand nici macar proprii parinti n-o fac. Te simti inutil, un neica-nimeni, un parazit. Poate n-ai destula vointa ca sa urmaresti ce vrei. Acum, chiar daca vreun vis pe care l-ai avut ti s-ar implini, ai ramane la fel de nefericit.

Iti era greu sa legi prietenii cu cei din jur. Te temeai ca te vor respinge, ca-si vor bate joc de tine si te vor agresa; nu erai in stare sa comunici cu ei si te simteai marginalizat. Te-ai retras, desi izolarea durea atat de tare. Cand cunosti pe cineva, incerci sa te stapanesti, sa te porti „normal”, dar e atat de greu, pentru ca in mintea ta apar suspiciuni. Pe cel care incearca sa se apropie de tine il banuiesti ca urmareste un interes ascuns, ca nu e sincer. Azi il vezi bun si il simti apropiat de tine, apoi, un fapt marunt te face sa iti schimbi radical parerea si sa-l vezi a doua zi ca pe un om rau; nesuferit, enervant, un dusman – aproape il urasti.

Pentru tine nu exista cale de mijloc, ci doar extreme. Uneori esti energic, vesel, sociabil, dar apoi brusc devii melancolic. Simti un gol in interior, asemeni unei gauri negre, care te distruge si te face sa dispari incet. Nu iti mai doresti nimic, nu mai ai niciun scop si nimic nu te mai bucura. Orice problema minora te ingrijoreaza si iti macina fortele. Pentru tine nu mai exista nimic in aceasta lume.

Ai vrea sa mori, sa pui capat acestei existente mizerabile. Privesti moartea ca pe o forta ce-ti va elibera sufletul si va alunga suferinta; povara care te apasa de atata timp va disparea si iti vei gasi linistea. Incerci sa evadezi din realitate facand abuz de substante; astfel stii macar ca exista un motiv pentru care percepi lumea diferit de ceilalti. Sunt momente in care crezi ca le poti transmite oamenilor mesaje prin telepatie, ca le poti influenta gandurile. Alteori, ti-e frica sa gandesti pentru ca nu cumva cineva sa descopere ce e in mintea ta, sa-ti afle secretele. Daca ar face asta, te-ar putea respinge si ai ramane abandonat. Simti ca esti urmarit, ca ochi invizibili te pandesc din colturi intunecate. Ti-e teama fara vreun motiv; e o panica pe care o simti pana in varful unghiilor si care te copleseste. Esti convins ca nu mai ai mult de trait, dar e un gand care nu te misca catusi de putin. Privesti inainte nepasator, resemnat.

Te gandesti la el cum sta relaxat pe fotoliul, in spatele biroului sau. In incapere se simte un miros usor de tutun; probabil fumase inainte. Se uita indiferent si ai impresia ca zambeste ironic. „Pai daca va purtati asa unii cu altii, cum dracu’ vreti sa nu innebuniti?” Nu discuta cu tine, doar iti prescrie olanzapina si te expediaza rapid. Nu-ti ramane decat sa pleci asa cum ai venit: singur, disperat, dorindu-ti moartea.

2 comentarii (+add yours?)

  1. black hattitude
    Oct 21, 2009 @ 14:09:45

    hello,

    thanks for the great quality of your blog, every time i come here, i’m amazed.

    black hattitude.

    Răspunde

  2. anda
    Mar 29, 2011 @ 09:58:46

    olanzapina, lamictal, prozac, xanax, carbamazepina, litiu, rispolept, etc, psihiatrii plictisiti de tine, te fac sa te simti ca si cum iti dai prea multa atentie, aiurea mai e viata asta de borderline, totusi mai sunt strazile, cartile, dupa-amiezile bune, calde, cladirile vechi ca niste batrani intelepti si bonomi…..

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: