Almost Dead

A urcat pe acoperisul cladirii cu cinci etaje si s-a asezat langa balustrada, de unde putea privi panorama orasul. S-a intins pe spate si a inchis ochii; zgomotul de jos era relaxant.

Brusc a simtit ca sufletul ii iese din trup si s-a vazut in picioare, langa corpul sau pe care il privea cum sta in continuare culcat. Primul impuls a fost sa se sprijine de ceva. Dar intr-o fractiune de secunda si-a dat seama ca ceva extraordinar s-a intamplat. Se simtea perfect. Desi nimic din jur nu se schimbase, percepea totul diferit. In primul rand, parea sa nu mai aiba greutate. Isi simtea corpul usor, niciun disconfort fizic. Chiar si lumina arata diferita, ireala… A sarit de pe cladirea inalta si a aterizat pe trotuar, ca si cum ar fi sarit peste doua trepte. Zgomotele din jur pareau electrice; orice obiect in miscare zumzaia intr-un fel ciudat si placut, cum nu mai auzise vreodata. Firele din par erau fine; era ca si cum curentul electric luase forma acestora. Avea atata energie pe care voia s-o consume… Pentru prima data a simtit nevoia s-o ia la fuga. Totul in jur era un film slow motion. Alerga parca zburand printre cei din jur, care pareau sa nu observe nimic. Fugea pe ziduri si facea salturi uriase. Nu mai obosea. Era intr-un vartej. Intelesese si, in acelasi timp, nu-i venea sa creada cat de bestial era.

A deschis ochii si a constatat ca nu se miscase din loc; era tot pe acoperisul cladirii. Inca traia. Fusese un vis… Un vis pentru care merita sa mori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: