Protège-moi de mes désirs

Aerul rece al iernii, vantul care imi bate in fata. Mocirla, gheata… zapada. Inca o data ma scufund in gandurile mele; inca o data ii ascult vocea care ma face sa tremur.

Tic tac…

Poate par indiferenta, pentru ca nu sar de gatul oamenilor. Poate ca uneori sunt enervanta si nu spun lucrurile la care ma gandesc, asteptand momentul potrivit sau pentru ca mi-e greu sa-mi marturisesc sentimentele. Imi cunosc toate defectele si nu e nevoie sa-mi fie reamintite. Nimeni nu e perfect. Dar tin la tine si nu vreau sa te pierd. Putini oameni ma cunosc cu adevarat, iar tu esti unul din ei. Asta pentru ca din multe puncte de vedere suntem la fel.

Tic tac…

Motivele, dorintele, amintirile, temerile se amesteca si ma las in voia lor. Doar timpul va decide ce va fi. Mi-e frica de ceea ce nu pot controla si imi dau seama cat de stresata sunt de unele lucruri doar atunci cand ma trezesc din somn speriata de visul pe care tocmai l-am avut. Panorama orasului in intunericul noptii ma relaxeaza la fel de mult ca vederea fumului purtat de vant. Pentru o clipa totul dispare ca si cum timpul s-ar opri in loc. Visul de a disparea pur si simplu undeva unde sa ma pierd printre milioane de oameni grabiti care nu ma cunosc, cu o noua identitate, cu o noua viata. Sa sar in gol; senzatia pe care o am atunci cand cad. Si atat, fara sa ma mai gandesc la impactul cu solul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: