Retrospectiva

Corpul parca ii paralizase. Nu mai avea puterea sa se miste. Auzise ca inainte sa mori intreaga viata ti se deruleaza prin fata ochilor asemeni unui film. Probabil si el avea sa moara. Incepuse sa nu mai simta durerea la fel de puternica ca la inceput si gandurile ii zburau. Era ca atunci cand incepi sa adormi, dar esti totusi constient de ceea ce se petrece in jurul tau.

Stiuse intotdeauna ca plictiseala il va omori. Dar nu in sensul ca va sfarsi sastisit intr-un fotoliu cu telecomanda in mana. Dintotdeauna fusese deranjat de sentimente cronice de vid. Usor de plictisit, el era in mod constant in cautarea a ceva de facut. Plictisul de care suferea il facea sa se vare in tot felul de necazuri, sa se arunce cu capul inainte, pentru a iesi din monotonie. Plictiseala il indemnase sa faca toate lucrurile pe care le facuse si, tot ea, sa renunte la unele din ele, care lui nu-i mai aduceau nicio satisfactie. Traise mai mult decat altii in doua vieti si nu regreta nimic.

Gandurile sale s-au transformat in imagini, amintiri, care ii defilau prin fata ochilor inchisi si se amestecau, inainte sa adoarma…

Totul aici ramane la fel si daca el nu este.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: