Going straight and choosing life

Cand esti mic parintii te invata ce trebuie sa faci, asta in cazul in care ai unii. Iti spun ca omul face, uneori sau de cele mai multe ori, ceea ce trebuie, nu ceea ce vrea. Poate te saturi sa se astepte de la tine sa te porti intr-un fel, sa te imbraci intr-un fel, sa arati intr-un anumit fel, sa ai anumite pareri si gusturi. Ce n-ar trebui e sa  accepti sa faci Dreptul, daca tu vrei sa dai la Arte; sa te tunzi, pentru ca in autobuz unii se uita ciudat la tine, sa arati cu degetul  pe cineva doar pentru ca ceilalti o fac si asa mai departe.

Trebuie sa te speli pe maini inainte de masa, sa nu lasi dezordine in camera, sa nu dai muzica tare duminica seara, sa te duci la scoala si sa inveti, chiar si la fizica, desi tu esti talentat la muzica si stii ca n-o sa ajungi niciodata un afurisit de fizician sau ceva asemanator. Trebuie sa-ti saluti vecinii, sa zambesti politicos rudelor pe care nici nu mai stii cand le-ai vazut ultima data.

Sa iti iei o slujba serioasa, sa te trezesti la 6 a.m. si sa stai opt ore la serviciu, in cel mai bun caz. Pentru ca asta face un om ‘respectabil’, care-si permite o casa cat mai mare, cu camere incapatoare, in care sa puna canapeaua cea noua si dulapul plin de haine; televizor cu diagonala de 120 inch, computer, masina, telefon si asa mai departe. Sa mananci sanatos, sa faci sport, sa ai o viata echilibrata. Sa numeri paharele pe care le bei si caloriile pe care le consumi, sa te imbraci cum se cere, sa cunosti persoane influente, sa-ti bati capul cu o multime de lucruri plictisitoare si neinteresante, sperand ca in final vei ajunge si tu la fel de plictisitor ca majoritatea oamenilor care te inconjoara. Sa-ti petreci dupa-amiezele de sambata in fata televizorului si jumatate din timpul liber in bucatarie, iar in timpul saptamanii viata ta sa se rezume la trezit-mancat-serviciu-acasa-mancat-dormit.

Sa-ti uiti prietenii adevarati, sa uiti sa te distrezi, sa uiti sa simti, sa uiti sa traiesti. Sa te conformezi unor reguli morale, in care nu crezi, doar ca sa nu fi aratat cu degetul de-o ceata de aiuriti cu prea multe prejudecati, de a caror parere, in fond, nici macar nu-ti pasa. Pentru ca nici macar nu-i placi. E usor sa judeci pe cineva, sa critici alegerile si felul de a fi al altuia. Asta te face sa-ti uiti propriile defecte.

Toate astea se presupune ca ar fi trebuit sa le faci pentru a avea o viata buna, pentru a te simti bine. Dar cand nu-i asa si tineretea trece, imbatranesti, te imbolnavesti, iar lucrurile pe care nu le-ai facut la timp nu le mai poti face, ajungi un om acru si uracios, care se cearta cu toata lumea. Te uiti in oglinda si juri ca nu stii pe cine dracu’ vezi.

Societatea te face sa fii intr-o competitie permanenta cu cei din jur. Sa incerci mereu sa fii primul. De aici apare invidia pentru cei care au mai mult, egoismul, dorinta de superioritate. Asa ca, atunci cand ai putea ajuta pe cineva, te gandesti ca ajuti un rival, care te poate depasi. Sau o faci doar daca vei obtine un castig. E trist. In loc sa lucram ca o echipa ne punem singuri bete in roate, iar goana asta dupa bogatie si putere nu ne conduce decat spre autodistrugere. Dezbina si cucereste. Suntem manipulati, despartiti, pentru a fi cat mai usor de condus, iar astfel, cei care detin puterea sa-si atinga interesul. Sistemul iti lasa impresia ca esti liber, cand, de fapt, iti calca in picoare drepturile. Ajungi sa te resemnezi, sa renunti la visuri, sa nu iti mai pui intrebari si sa nu mai cauti raspunsuri. Traiesti degeaba.

De fapt, trebuie doar sa ai curaj sa faci ceea ce iti place, sa faci totul la timpul potrivit, sa-ti urmezi visul, sa faci ceva in viata.  Muzica, iubire, libertate, curaj, fum, cafea, experiente, bucurie, tristete, liniste, prieteni, familie… Sa calatoresti, sa te plimbi, sa citesti, sa canti, sa razi, sa fii TU… Gandeste-te care sunt cele mai importante lucruri pentru tine si hotaraste ce vrei sa faci; decizia iti apartine. In fond, muncesti ca sa traiesti, nu traiesti ca sa muncesti si sa-ti pierzi sanatatea si cheful de viata incercand sa strangi cat mai multi bani, pe care n-o sa-i cheltuiasca nici trei generatii, doar ca sa-i impresionezi pe cei din jur. Lucrurile pe care ti le cumperi au rolul de  a te face sa te simti mai bine, nu ar trebui sa fie un scop in sine. Trebuie sa uiti de rusine, sa fii cine esti, sa nu iti ascunzi sentimentele si gandurile, sa-i lasi pe altii sa te descopere cu adevarat.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: