Coma

Soarele se afla aproape de linia orizontului, acolo unde cerul se intalnea cu marea.  Lumina incredibil de clara, fantomatica, semana cu cea a lunii, doar ca era mult mai puternica. Nu semana deloc cu apusul obisnuit; fara sa-si dea sema cum, stia ca soarele se pregatea sa apuna.

Se afla la numai cativa pasi de mare. Nisipul de pe plaja era incredibil de fin, moale si alb ca zapada. Dar nu era rece, nici fierbinte.

Nu era nicio adiere, nu se vedea nicio miscare. Parca timpul se oprise in loc. Putea auzi linistea din jur.

Marea albastra si curata, a carei suprafata era atat de linistita, semana cu o oglinda. Vedea pana departe, in adancul apei, coralii si fiecare pietricica, ca si cum ar fi privit printr-un binoclu, ca si cum s-ar fi scufundat si acestea ar fi fost la un metru in fata ei. Doar ca erau la sute de metri.

In spate, in partea opusa marii, spre intinderea nesfarsita de nisip, pe cerul intunecat aparusera aurore boreale, care isi pierdeau din intensitate si colorit pe masura ce se apropiau de soare.

Se lasase pe genunchi si a atins cu degetele nisipul si apa, care a ramas nemiscata. Parca moleculele se amestecau; daca voia, le putea vedea ca printr-un microscop.

Nu stia cum si cand ajunsese in locul in care se afla, dar nu asta era important. Nu ii era frica, din contra, simtea o pace interioara. Era ca si cum asteptase intotdeauna sa ajunga aici. Pana la urma, intr-un fel sau altul, ajunsese unde dorise.

Nu, nu avea sa mai plece. Nu ar fi avut rost.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: