Ganduri

Nu imi pasa daca muream atunci in gangul acela intunecat, asa debusolat cum eram. Incepusem sa cred ca nimic nu mai avea vreun sens. Tot ceea ce inainte mi se parea important, acum era lipsit de insemnatate. Succesul si esecul nu mai reprezentau nimic pentru mine – nu se putea mai rau, nu exista mai bine. Orice bucurie era efemera si nu reusea sa-mi redea speranta sau sa indeparteze sentimentul ala ca totul e degeaba. Cum, ma, „fii fericit”? Poti? Dezamagire dupa dezamagire, sictir – mortii ei de viata. Nu ma mai recunosteam; eu cel de azi eram atat de diferit de eu cu cativa ani in urma, incat aproape ca nu-mi venea sa cred ca e vorba de o singura persoana; in unele momente nu puteam sa ma conving ca totul e real si ca ce se intampla nu era doar un vis dubios. Ajunsese sa ma doara undeva de orice se intampla in jurul meu, de toti oamenii – oricum, totul era o prostie.  Exista un singur lucru care sa umple golul. Traiam doar pentru data viitoare. Si nici asta nu era neaparat un scop in sine, ci mai mult o incercare de a scapa de agonie. Eram dus pana la extrem in partea pozitiva si-mi era aratata apoi lumea pe cat de urata era; nu eram mintit, nu eram amagit. Dilemele apareau si dispareau in functie de momentul zilei. Daca societatea ma privea ca pe un zombie, era problema ei; eu o sa raman asa pana la sfarsit, ce dracu’.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: