A fost odata… Si poate inca e

Cel mai aiurea e cand vrei sa faci ceva, dar esti inteles total gresit. Din pacate nu-s genul de persoana care sa faca primul pas si nici care sa se roage de tine, incercand sa te convinga ca nu e adevarata parerea pe care minti ca o ai. Am avut de pierdut din cauza acestei chestii, dar asta e. Sunt lucruri mai rele in lume. „Oricum totu-i de cacat.” Si incerc sa ma conving… Si unii din prietenii tai se muta, iar asta nu-i face mai fericiti nici pe ei nici pe tine; fiecare incearca sa faca ceva cu viata asta si de multe ori deciziile pe care le iei, fara sa crezi ca sunt cele mai bune, sau fara sa te faca fericit, par singura solutie. Cu fiecare zi lasam tot mai in spate viata cu care ne-am obisnuit si intram intr-o alta etapa…

Mor incet in nopti lungi de depresii,
Am trip cu dracu’, fac mii de reflectii
Tai firu’ in patru vorbind cu peretii
Ca un nenorocit de psihiatru pierdut in introspectii
Si-acum sunt atat de rupt ca nu mai am incredere
In propriile-mi perceptii; atatea deceptii
Ca nu mai pot sa am incredere in propriile-mi conceptii…

N-au gasit filozofii raspunsurile la intrebarile pe care mi le pun, asa ca nu ma astept sa le descopar eu, desi inca le tot caut. Uneori as da orice pentru putina ataraxie; pe zi ce trece ma conving ca schizoizii se apropie cel mai mult de o viata fericita, desi seaca. Emotiile puternice nu sunt doar pozitive. Plangi fara incetare sau razi din suflet. Am atatea ganduri care se contrazic, incat nici nu pot sa spun daca imi doresc un interior echilibrat sau daca asta mi s-ar parea de-a dreptul plictisitor. Cu ceva timp in urma mi-am propus sa simt toate senzatiile si intr-o oarecare masura am reusit acest lucru. Am aflat ca, cu cat tristerea e mai profunda, cu atat fericirea e mai intensa. In cateva minute, chiar si o intamplare minora poate sa ma duca de la o extrema la alta. Imi pare rau ca uneori parca dau cu piciorul (fara sa vreau) la ceea ce imi doresc cu adevarat, ca si cum m-as speria in ultimul moment. Nu pot cere altcuiva sa ma inteleaga, atata timp cat nici eu nu reusesc, dar mi-e usor sa-i inteleg pe altii. Poate ca intr-adevar suferinta este esenta vietii, poate ca nu exista niciun scop sau niciun rost, pot sa mor maine sau peste zeci de ani, nu-mi pasa, pentru ca atata timp cat nu-mi pot ‘lua’ trairile si experientele cu mine, ce rost mai au. „For what it’s worth, it was worth all the while.” Am obiceiul de a analiza mult prea mult orice…

Dar adevarul e ca mai sunt si momente sau perioade bune, in care lucrurile ies cum trebuie si dau impresia ca va fi si mai placut. Tot ce trebuie sa faci e sa-ti controlezi teama ca s-ar putea strica ceva.

Daca pestisorul de aur ti-ar indeplini trei dorinte, ce i-ai cere?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: