Timpul

Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul, imi schimba chipul, vietii fura sensul. Omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata, omoara ura, omoara iubirea. Nimic nu mai ramane, caci timpul e ucigasul perfect. El te separa de lumea ta infecta si lumea de afara, de cel ce esti si cel de-odinioara.

Timpul e limita. Fiecare secunda care trece ne apropie mai mult de sfarsit, ne fura fericirea si ne sterge durerea. Timpul nu vindeca ranile, nu facem decat sa ne obisnuim cu ele. Iar in final nu mai suntem decat suma experientelor acumulate, iar pentru ceilalti nici macar atat, pentru ca fiecare lucru stiut si simtit doar de noi si necunoscut de restul, nu lasa nimic in urma. Timpul ne indeparteaza de orice traim, oricat de urat sau frumos ar fi si indiferent cat de mult am profita de fiecare clipa, toate trec, se sfarsesc prea repede si in urma ramane doar un praf fin pe care si cea mai usoara adiere il risipeste. Intotdeauna cand privim inapoi, avem nostalgia trecutului, care acum ne pare asa frumos, desi, daca stam sa ne gandim, nici atunci nu eram multumiti.

Suntem prinsi intre prea multe, iar in final, cand ne uitam in urma realizam cu regret cat de putine am facut pentru noi si cat de mult am pierdut facand lucruri din obligatie, pentru altii, pentru ca asa trebuia, pentru ca n-aveam de ales. Prea multe decizii proaste, prea multe rateuri din cauza fricii, prea multa indoiala, prea multa delasare, prea multa rautate. Iar situatiile si omenii nu se mai intorc. Daca am avea ocazia s-o mai facem odata, cat de multe am putea sa schimbam si, chiar daca am reusi, ce garantie avem ca in final va fi mai bine? Si totusi, nimic nu este mai dureros decat ireversibilitatea timpului. Timpul face ca orice inceput sa fie primul pas pe drumul catre un sfarsit. Orice perioada frumoasa e urmata de una urata, pentru fiecare zambet platim cu sute de lacrimi, iar la final nu ne alegem cu nimic. Nemurirea nu e o solutie; din momentul in care am intrat in viata, nu mai are importanta numarul de ani, ani in care il nu-l putem impiedica sa ne macine putin cate putin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: