Ironic

BalloonIi e dor de momentele in care era plina de energie, de voie buna, de idei. Ce ciudat ca ii lipseau clipele cand nu era deloc echilibrata si ca, atunci cand depresia o facea sa planga si uneori chiar sa-si fi dorit sa moara, simtea ca traia mai intens decat acum cand, plafonata emotional, isi doreste cu ardoare sa traiasca cat mai mult. De fapt, si pe atunci voia sa traiasca, fiindca dupa un episod depresv patrunzator, urma instant un episod maniacal, vesel, dinamic. poate doar nu i-ar mai fi placut sa traiasca in acelasi mod. Dar gasind solutia pentru ca acest mod sa inceteze, a gasit fericirea sau din contra? Depresia era, in fond, prietena ei, cea care o facea creativa, visatoare si buna. Depresia nu era ca frica aceasta nenorocita. Frica de necunoscut si frica de neputinta in fata necunoscutului. Crede ca Dumnezeu exista, chiar daca nu in forma clasica, ci in forma unei energii, ca dupa moarte constiinta ramane vie si trece mai departe. Poate e doar un gand irational, dar nu ii pasa, pentru ca asta vrea sa creada, pentru ca asta o ajuta. Poate ca fiecare are un scop, iar moartea reprezinta ori implinirea acelui scop, ori siguranta ca nu-l va mai putea indeplini sub nicio forma, astfel incat existenta trebuie incheiata, devenind inutila cel putin in forma actuala. Sau poate totul se intampla aleatoriu, ca intr-o ferma de furnici. In fata mai este o viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: