Nu te opri niciodata!

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani. Dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită este o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp; mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Daca nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată!

Superb!

Rutina si resemnarea sunt ceea ce ne imbatraneste. In drumul zilnic spre munca si inapoi nici nu vedem macar jumatate din lucrurile care ne inconjoara; ne indepartam de lume, de viata si mai ales de noi. E bine sa reusim sa ne trezim la realitate si sa schimbam ceva. Nu de maine sau de saptamana viitoare, ci de acum. Pentru ca apoi ar putea fi prea tarziu…

Mintea, timpul, noi

Am citit un articol interesant, despre modul in care fiecare dintre noi percepem timpul. Se pare ca aceasta perceptie este influentata de foarte multi factori, unul dintre acestia fiind si gradul de noutate al lucrurilor pe care le facem in viata de zi cu zi. Astfel, cu cat facem mai multe lucruri noi, incitante si diferite, cu atat avem impresia ca timpul trece mai greu, acesta parand sa se dilate. De exemplu, o zi de concediu in care calatorim si intampinam situatii noi ne va parea ca are mai multe ore decat o zi in care stam pur si simplu in casa, fara sa facem nimic.

D-asta toti adultii au impresia ca atunci cand erau copii impul trecea mult mai greu, ca ieseau afara la joaca dupa scoala si pana seara simteau ca fac o multime de lucruri; in timp ce acum, facand cateva lucruri marunte prin casa, constatam cu surprindere ca s-a terminat ziua si nici n-am simtit, n-am apucat nici macar sa ne odihnim.Oricine isi aminteste cu placere de momentele acelea cand era entuziasmat de ceva ce abia descoperise, iar apoi in urma repetarii lor o anumita perioada, acestea isi pierdea farmecul initial

Dar ideea nu este neaparat sa faci ceva, cat sa pui creierul infata altor lucruri, sentimente, senzatii decat cele pe care le-a trait deja. Sa cautam noi experiente. Sa incercam in fiecare moment ceva nou. Sa exploram, sa nu ne pierdem in rutina, sa nu acordam exagerata atentie lucrurilor ‘administrative’, sa nu ne trantim in pat la tv/computer. Sa ne ingrijim de noi si sa nu ne pierdem pe drum. Pentru ca altfel, viata trece pe langa.

Exces

Nimic nu este o problema, atata timp cat exista un echilibru si rationalitate. Pentru ca nu substanta sau obiceiul in sine sunt cele daunatoare, ci abuzul.

Prea mult vorbit la telefon dauneaza, prea multe ore petrecute in fata televizorului sau la calculator, prea multa munca, prea multe substante, prea multa mancare, prea multa odihna sau prea mult drug-addictionssport. Lactatele consumate in exces dauneaza corpului, dar lipsa lor poate duce la scaderea calciului. Trebuie sa bei apa, dar prea multa poate duce la pierderea mineralelor din organism. Carnea este buna pentru proteine, dar prea multa carne face rau la ficat. Nu e bine sa fii lenes, dar nici sa nu te suprasoliciti. Nu e bine sa fii nepasator, dar daca pui totul la inima esti sfatuit sa faci contrariul. zaharNu e frumos sa exagerezi cu machiajul, dar nici sa nu te machiezi deloc. Ceaiurile detoxifiante iti curata organismul, dar baute in exces dauneaza stomacului si intestinelor. Pana si excesul de sport este daunator, oboseala fiind modalitatea prin care organismul se apara.

Depinde de mult prea multe: de inaltime, de greutate, de zona, de coeficientul de inteligenta, de felul in care corpul reactioneaza, de celelalte lucruri consumate, de gene. Nu poti spune nu este bine deloc sau da, este ok dar numai pana aici, in cutare cantitate, la intervalul asta de timp.

Secretul nu e sa elimini treptat totul, ci sa le utilizezi pe toate, astfel incat sa nu consumi prea mult din niciuna, caci atata timp cat este ceva natural, numai excesul este daunator. Iar in ceea ce priveste substantele sintetice, desigur, acestea trebuie consumate cat mai putin sau chiar deloc. Acest lucru fiin valabil pe plan fizic.

Din punct de vedere psihic, regula nu mai e aceeasi; ceea ce e daunator fizic, psihic ajuta. Comparand creierul cu un balon, substanta il face sa se umfle, mai mult ca celelalte, sa fie mai frumos, mai deosebit. Doar ca, fortat fiind prea mult, acesta va exploda primul. Dezvoltare, longevitate, unicitate, nediferentiere, curaj, lasitate… Fiecare om ar trebui sa aiba dreptul la alegere.

Singurul lucru pe care trebuie sa-l tii minte este sa eviti excesele. Sa-ti cunosti limitele si sa stii unde sa te opresti.

Timpul

Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul, imi schimba chipul, vietii fura sensul. Omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata, omoara ura, omoara iubirea. Nimic nu mai ramane, caci timpul e ucigasul perfect. El te separa de lumea ta infecta si lumea de afara, de cel ce esti si cel de-odinioara.

Timpul e limita. Fiecare secunda care trece ne apropie mai mult de sfarsit, ne fura fericirea si ne sterge durerea. Timpul nu vindeca ranile, nu facem decat sa ne obisnuim cu ele. Iar in final nu mai suntem decat suma experientelor acumulate, iar pentru ceilalti nici macar atat, pentru ca fiecare lucru stiut si simtit doar de noi si necunoscut de restul, nu lasa nimic in urma. Timpul ne indeparteaza de orice traim, oricat de urat sau frumos ar fi si indiferent cat de mult am profita de fiecare clipa, toate trec, se sfarsesc prea repede si in urma ramane doar un praf fin pe care si cea mai usoara adiere il risipeste. Intotdeauna cand privim inapoi, avem nostalgia trecutului, care acum ne pare asa frumos, desi, daca stam sa ne gandim, nici atunci nu eram multumiti.

Suntem prinsi intre prea multe, iar in final, cand ne uitam in urma realizam cu regret cat de putine am facut pentru noi si cat de mult am pierdut facand lucruri din obligatie, pentru altii, pentru ca asa trebuia, pentru ca n-aveam de ales. Prea multe decizii proaste, prea multe rateuri din cauza fricii, prea multa indoiala, prea multa delasare, prea multa rautate. Iar situatiile si omenii nu se mai intorc. Daca am avea ocazia s-o mai facem odata, cat de multe am putea sa schimbam si, chiar daca am reusi, ce garantie avem ca in final va fi mai bine? Si totusi, nimic nu este mai dureros decat ireversibilitatea timpului. Timpul face ca orice inceput sa fie primul pas pe drumul catre un sfarsit. Orice perioada frumoasa e urmata de una urata, pentru fiecare zambet platim cu sute de lacrimi, iar la final nu ne alegem cu nimic. Nemurirea nu e o solutie; din momentul in care am intrat in viata, nu mai are importanta numarul de ani, ani in care il nu-l putem impiedica sa ne macine putin cate putin.

Vreme trece, vreme vine

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Cand ai de ales intre doua cai, iar moneda e in aer, stii deja pe ce parte iti doresti sa cada. Dar daca intrebarea ta nu are legatura cu ce vrei ci cu ce ar fi mai bine sa faci? Crezi intr-un ideal si depinde de tine daca lupti in continuare si risti totul, in speranta ca vei reusi. Tineretea, oportunitatile… Mizezi totul pe o singura carte, iar intr-o fractiune de secunda, o hotarare a altcuiva iti poate schimba destinul, poate intoarce totul la 180 de grade. Alegi sa mergi inainte sau sa ramai blocat in trecut? Cand dupa mult timp se deschid rani vechi si-ti apare o noua sansa de a avea tot ce credeai pierdut, poti sa incerci din nou, pentru a fi impacat cu tine sau sa o ignori, vazandu-ti de viata care are alt curs, spunandu-ti ca n-are niciun farmec sa ai tarziu ceea ce n-ai avut la vreme. Cum ar fi fost daca… daca de fiecare data cand ai cotit intr-o parte, ai fi luat-o in partea cealalta? Raspunsul e intr-unul din universurile paralele si poate chiar l-ai visat de cateva ori. De cate ori tema de a pierde te-a imipedicat sa castigi? Lupta, castigurile, pierderile, alegerile – te incurci in lucruri atat de marunte, cand probabil exista ceva mai presus de toate astea.

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.

Atractie

Intre iubire si ura e doar un singur pas. Si, odata trecuta granita, nu mai exista cale de intoarcere. Pasiunea initiala dispare si in locul ei apare un sentiment la fel de intens. Furia si ura se focalizeaza pe ea. ‘Dragostea nu te va salva vreodata, credinta nu-ti va produce o placere care sa alunge durerea, dar ura are sens si te face sa simti din nou’… Razbunare. Nu e suficient sa lasi totul in urma. Trebuie sa o faci sa simta tot ce simti tu acum. Pentru fiecare deceptie ai un cuvant urat de spus. S-o ranesti cu zambetul pe buze, spunandu-i rece lucruri crude, care pe tine te dor mai mult decat pe ea, atunci cand le rostesti. Sa-i arati ca nu inseamna nimic. Acum stii ca nu e vina ta. Te urasti pentru ca ai crezut-o si pentru ca inca o vrei. E ca un drog, pe care ti-l injectezi extaziat, promitandu-ti ca e ultima oara; nu poti trai fara, desi din cauza ei vrei sa mori. Si cand e din nou in fata ta, cu privirea aceea nevinovata, uiti toate lucrurile pe care voiai sa i le spui. E o atractie puternica, mai presus de iubire si ura. In fond, fara ea ar banal.

Going straight and choosing life

Cand esti mic parintii te invata ce trebuie sa faci, asta in cazul in care ai unii. Iti spun ca omul face, uneori sau de cele mai multe ori, ceea ce trebuie, nu ceea ce vrea. Poate te saturi sa se astepte de la tine sa te porti intr-un fel, sa te imbraci intr-un fel, sa arati intr-un anumit fel, sa ai anumite pareri si gusturi. Ce n-ar trebui e sa  accepti sa faci Dreptul, daca tu vrei sa dai la Arte; sa te tunzi, pentru ca in autobuz unii se uita ciudat la tine, sa arati cu degetul  pe cineva doar pentru ca ceilalti o fac si asa mai departe.

Trebuie sa te speli pe maini inainte de masa, sa nu lasi dezordine in camera, sa nu dai muzica tare duminica seara, sa te duci la scoala si sa inveti, chiar si la fizica, desi tu esti talentat la muzica si stii ca n-o sa ajungi niciodata un afurisit de fizician sau ceva asemanator. Trebuie sa-ti saluti vecinii, sa zambesti politicos rudelor pe care nici nu mai stii cand le-ai vazut ultima data.

Sa iti iei o slujba serioasa, sa te trezesti la 6 a.m. si sa stai opt ore la serviciu, in cel mai bun caz. Pentru ca asta face un om ‘respectabil’, care-si permite o casa cat mai mare, cu camere incapatoare, in care sa puna canapeaua cea noua si dulapul plin de haine; televizor cu diagonala de 120 inch, computer, masina, telefon si asa mai departe. Sa mananci sanatos, sa faci sport, sa ai o viata echilibrata. Sa numeri paharele pe care le bei si caloriile pe care le consumi, sa te imbraci cum se cere, sa cunosti persoane influente, sa-ti bati capul cu o multime de lucruri plictisitoare si neinteresante, sperand ca in final vei ajunge si tu la fel de plictisitor ca majoritatea oamenilor care te inconjoara. Sa-ti petreci dupa-amiezele de sambata in fata televizorului si jumatate din timpul liber in bucatarie, iar in timpul saptamanii viata ta sa se rezume la trezit-mancat-serviciu-acasa-mancat-dormit.

Sa-ti uiti prietenii adevarati, sa uiti sa te distrezi, sa uiti sa simti, sa uiti sa traiesti. Sa te conformezi unor reguli morale, in care nu crezi, doar ca sa nu fi aratat cu degetul de-o ceata de aiuriti cu prea multe prejudecati, de a caror parere, in fond, nici macar nu-ti pasa. Pentru ca nici macar nu-i placi. E usor sa judeci pe cineva, sa critici alegerile si felul de a fi al altuia. Asta te face sa-ti uiti propriile defecte.

Toate astea se presupune ca ar fi trebuit sa le faci pentru a avea o viata buna, pentru a te simti bine. Dar cand nu-i asa si tineretea trece, imbatranesti, te imbolnavesti, iar lucrurile pe care nu le-ai facut la timp nu le mai poti face, ajungi un om acru si uracios, care se cearta cu toata lumea. Te uiti in oglinda si juri ca nu stii pe cine dracu’ vezi.

Societatea te face sa fii intr-o competitie permanenta cu cei din jur. Sa incerci mereu sa fii primul. De aici apare invidia pentru cei care au mai mult, egoismul, dorinta de superioritate. Asa ca, atunci cand ai putea ajuta pe cineva, te gandesti ca ajuti un rival, care te poate depasi. Sau o faci doar daca vei obtine un castig. E trist. In loc sa lucram ca o echipa ne punem singuri bete in roate, iar goana asta dupa bogatie si putere nu ne conduce decat spre autodistrugere. Dezbina si cucereste. Suntem manipulati, despartiti, pentru a fi cat mai usor de condus, iar astfel, cei care detin puterea sa-si atinga interesul. Sistemul iti lasa impresia ca esti liber, cand, de fapt, iti calca in picoare drepturile. Ajungi sa te resemnezi, sa renunti la visuri, sa nu iti mai pui intrebari si sa nu mai cauti raspunsuri. Traiesti degeaba.

De fapt, trebuie doar sa ai curaj sa faci ceea ce iti place, sa faci totul la timpul potrivit, sa-ti urmezi visul, sa faci ceva in viata.  Muzica, iubire, libertate, curaj, fum, cafea, experiente, bucurie, tristete, liniste, prieteni, familie… Sa calatoresti, sa te plimbi, sa citesti, sa canti, sa razi, sa fii TU… Gandeste-te care sunt cele mai importante lucruri pentru tine si hotaraste ce vrei sa faci; decizia iti apartine. In fond, muncesti ca sa traiesti, nu traiesti ca sa muncesti si sa-ti pierzi sanatatea si cheful de viata incercand sa strangi cat mai multi bani, pe care n-o sa-i cheltuiasca nici trei generatii, doar ca sa-i impresionezi pe cei din jur. Lucrurile pe care ti le cumperi au rolul de  a te face sa te simti mai bine, nu ar trebui sa fie un scop in sine. Trebuie sa uiti de rusine, sa fii cine esti, sa nu iti ascunzi sentimentele si gandurile, sa-i lasi pe altii sa te descopere cu adevarat.

 

 

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: